Experiente

Am rămas uimit

În vacanţa dintre semestre am fost plecat de acasă 4 zile, nu ştiu dacă v-am spus, dar am fost plecat la varămea. Bun… pe lângă distracţia maximă, nopţi de neuitat şi toate cele (nu o să zic de ce nopţile au fost de neuitat că aş supăra unele persoane, cred…). Mă rog, am rămas uimit, duminică când am fost la biserică.

Poate credeţi că nu prea merg la biserică, din cauza articolelor în care critic religia în sus şi în jos, dar mersul la biserică pentru mine e ca mersul în parc (cine ştie cunoaşte!). Aşa… şi intru în biserică cum intru şi la mine, fără fes (că şi aşa nu port, deoarece am părul mare) tot în regulă. Mă aşez în bancă, şi să stau să dorm…

Iau poziţia mea de la biserică, cu mâinile în buzunar sau strânse la piept şi ridicăte că intră popa, stai jos că începe evanghelia. Mă rog… Faza ce ma uimit au fost, că toţi! Da toţi, înafară de mine stăteau cu mâinile strânse, ca atunci când te rogi, numai că nu la piept, dar tot stăteau cu mâinile strânse.

Când am văzut asta am rămas “:O “, şi… ca oricare altă persoană, a trebuit să mă adaptez că mă simţeam “prost” să văd că toate persoanele stau într-un fel şi eu stau ca un bou la poartă nouă. Aşa că m-am adaptat, şi… încă sunt uimit… Asta îmi aduce amine de un alt eveniment, dar na… nu vi-l mai povestesc.