LoL

Ce titlu am ales şi eu, dar cred că reprezintă mesajul, deoarece domnul “GoGu” (google să nu vă gândiţi la alceva) mă ajută din ce în ce mai tare. De ce spun asta? Poi ştiţi postul cu ipv host, l-am făcut acu câteva ore, şi mă uitam eu peste statistici, şi ce văd? Că un domn, caută ipv host. Bun, toate bune şi frumoase, dau click pe link-ul către google să văd pe unde mă clasez eu.

Cred că google ştie câte ore stau eu pe blog, dar să mă pună pe primul loc, asta chiar mia plăcut. Eu eram primul, iar apoi cei de la ipv host.

Mia plăcut acest sentiment, cel puţin, aş prefera să mai am astfel de surprize pe viitor.

Update 99%

Da, în sfârşit am terminat tema, dar am pus update 99% că niciodată nu ştii când mai poţi adauga ceva.

1. Am schimbat headerul, şi acum unii aţi spus că vă place.

2. Footerul am reuşit să îl rezolv şi pe el.

3. Ceva nou, care era înainte aproape inexistent. Apariţia culorilor web 2.0 .

4. Adăugare widget-ului “Calendar”

Aventuri cu montain bike-ul

Muhaha, alte aventuri cu montan bike-ul meu, care azi, îmi cerea în disperare : “vopseşte-mă, vopseşte-mă”. A, să nu credeţi că e urâtă, numai că nu mai are abţipilduri, şi aşă că, în curând o s-o vopsesc.

Dar să trecem la aventuri. Azi cu un prieten (ca deobicei) am mers să ne plimbăm. Am mers noi, până vedeam o cărare. Ştiam unde duce (aproximativ) şi ca să schimbăm ruta, nu am mai mers pe şosea (daca i se poate spune aşa) şi aşa am mers pe aratură. Gângăni peste gângani, Urcasem noi prima parte, mai aveam vreo 100 de metri. Mai mergem un drumuleţ, il ignorăm, crezând că avem drum la final, la autostradă. Mergem noi voioşi, ne oprim la autostradă, ne uitam după un drum, şi… nimic. Dezamăgiţi, mergem înapoi, amintindu-ne de acel drumuleţ.

A fost salvarea noastră, dar în acelaşi timp şi un dezastru, deoarece nu am văzut aşa drum niciodata. La început părea promiţător. Am mers, peste 30-40 m. prima tufă. Trecem de ea, dăm peste altele peste 20-25 m. Trecem şi de ele. Mergem noi cât se poate, dar la final, dăm peste o plantaţie de pastai. (pwn). Eram morţi, iar pe biciclete nu puteam merge, deoarece erau două drumuleţe făcute de nenea căruţa.

Bun, mergem pe jos, la final, eu fiind mai “şmecher” urc pe bicicletă, trec de păstăi, dau de fân, aici, merg eu vreo 5 m. şi nu mai pot, mă dau jos de pe ea să pot merge mai departe. Ieşim din toate astea, intră iar pe şosea, ne curătăm bicicletele, cel puţin eu că aveam atâtea paie în roata din spate.

Le dau jos, mergem până la capăt, iar mergem la autostradă. Mergem, ca deobicei verificăm “marfa”, nu vă gândiţi la druguri, că nu sunt de ală, mâncăm, 2-3 sămânţe (marfa), dar mai trebuie să mai stam puţin şi sunt ok. Stăm noi acolo, circa 15-30 minute, toate bune şi frumoase.

Drumul de întoarcere, speed ca deobicei. Prima pantă, viteză mică, sub 50 (că eu merg cu 30 în sat) a doua, mai mare, mai multă viteză. Vin eu cu viteză mare, maşină în spatele meu, eram să intru în sanţ, şi sincer, la viteza care o aveam, îmi rupeam vreo două oase, că deacum am experienţă. Trecem noi peste gropi, de parcă nici nu le simţeam, şi ţin să anunţ că nu am suspensie. Am ajuns repede în sat, deoarece am avut ce să discutăm, şi cum se spune : “Unde-i unu nu-i putere, unde-s mulţi, puterea creşte”. Numai că la noi era că timpul a trecut mai repede.

Ce mia plăcut la această “expediţie”?

 

  • Viteza
  • Urcarea, coborârea
  • Statul de vorbă
  • Plimbarea pe câmpie

 

Ce nu mia plăcut?

 

  • Gângăniile
  • Că a trebuit să ne întoarcem
  • Maşinile
  • Că mi-am uitat telefonul acasă

 

Am rămas uimit

În vacanţa dintre semestre am fost plecat de acasă 4 zile, nu ştiu dacă v-am spus, dar am fost plecat la varămea. Bun… pe lângă distracţia maximă, nopţi de neuitat şi toate cele (nu o să zic de ce nopţile au fost de neuitat că aş supăra unele persoane, cred…). Mă rog, am rămas uimit, duminică când am fost la biserică.

Poate credeţi că nu prea merg la biserică, din cauza articolelor în care critic religia în sus şi în jos, dar mersul la biserică pentru mine e ca mersul în parc (cine ştie cunoaşte!). Aşa… şi intru în biserică cum intru şi la mine, fără fes (că şi aşa nu port, deoarece am părul mare) tot în regulă. Mă aşez în bancă, şi să stau să dorm…

Iau poziţia mea de la biserică, cu mâinile în buzunar sau strânse la piept şi ridicăte că intră popa, stai jos că începe evanghelia. Mă rog… Faza ce ma uimit au fost, că toţi! Da toţi, înafară de mine stăteau cumâinile strânse, ca atunci când te rogi, numai că nu la piept, dar tot stăteau cu mâinile strânse.

Când am văzut asta am rămas “:O “, şi… ca oricare altă persoană, a trebuit să mă adaptez că mă simţeam “prost” să văd că toate persoanele stau într-un fel şi eu stau ca un bou la poartă nouă. Aşa că m-am adaptat, şi… încă sunt uimit… Asta îmi aduce amine de un alt eveniment, dar na… nu vi-l mai povestesc.

Dacă vrei note mari, mergi la biserică

Okei, prima chestie ar fi că am vrut să scriu articolul acesta încă de joi, dar nu ştiu de ce tot am amânat, pentru că na… chiar vreau să vă spun ce e cu titlul. Bineînţeles, colegi mei care au stat la ultima oră joi ştiu despre ce e vorba, dar voi nu.

Bun, am avut ultima oră (de la 2 la 3) CPS-ul (calitatea produselor şi serviciilor), cu doamna profesoară Dancă (câta tupeu pe mine să îi scriu numele pe blogul meu! Sper să nu mi se spargă monitorul când intru pe pagina principală) şi avea nervi… da nervi frate. Nu degeaba, marţea asta eu şi un coleg i-am pus porecla “nefututa”. Fă da-ţi voi seama de la ce vine.

Okei, vine la oră, şi ne ascultă, am rămas vreo 15 din 30 la oră. Mă rog… începem, ne ascultă din ultima lecţie, îmi pune 8 (eram mulţumit) dar când am văzut că lu unul, care nu a ştiut lecţia i-a pus 9 pe ochi frumoşi, aveam nişte nervi. Cică “e mai pricăjit, îi pun 9“. Bineînţeles 9 era nota maximă. Faza era, că toţi am zis lecţia cap-coadă, că era o lecţie de o pagină jumate de caiet simplu.

La sfârşitul orei aveam toată clasa nervi, de ce a pus note aşa mici, şi tot felul de chesti din astea. Ce a răspuns? Poi… cică “Poi dacă mergeaţi mai des pe la biserică, să vă mai spovodiţi din când în când, să vă mai rugaţi, o să aveţi note mai mari“. Noi revoltaţi, “Da ce treabă are biserica cu şcoala?“. Bineînţeles, mai nimic, dupaia a scos alta, “Daca vreţi note mari, va trebui să veniţi cu pantaloni negri şi bluză albă“. Când am auzit am spus, “Ce dracu? Nu mai suntem în comunism“.

Am zis că marţea asta vin în pantaloni scurţi la ora ei, să vadă ce înseamnă să vii îmbrăcat “indecent“, numai să o enervez, mai ales că înaintea orei ei avem sportul, aşa că pot să o fac cu mai mare drag.

Nu prea imi place…

să fiu citit de colegi sau de prieteni. De ce? Poi, în acest moment, vreau să îi excud pe actuali colegi, şi să îi pun în categoria “colegi” pe foşti mei colegi de generală. Bine, în generală, cred… nu cred, eram singurul care avea blog dintr-o şcoală întreagă, şi na, ce ştiu ţărani despre internet?

Şi când ţărani (scuze că folosesc această expresie, supăraţi-vă nu aveaţi decât!) au descoperit internetul, şi au intrat pe blogul meu, a doua zi eram subiect de primă pagină, vezi ce a mai scris Liviu, şi tot aşa mai departe. Norocul meu a fost că era semestrul al doilea din clasa a VIII. (bine, partea tare e ca acu sunt idol pt cei care işi fac blog în micul meu sătuc)

Bine, când a venit vara, şi a venit vacanţa mare au început să apara şi laudele de la o colegă, în care spunea că nu crede că poate să scrie ca mine, şi na, ce blogger nu ar vrea să audă aceste cuvinte din gura cuiva?
Şi bineînţeles… odată ajuns la liceu, noi colegi au accesat blogul meu, şi din fericire pentru mine, au fost mai multe laude decât critici, bineînţeles, încă nu am primit critici.

Bine… am tot vorbit despre colegi, dar partea nasoală e cu prieteni, cu prieteni care nu înţeleg că dacă ai blog e ceva foarte fain frate, şi poţi spune lumii ce simţi dacă nu ai curaj (sau ai), şi că te poţi face auzit într-un fel sau altul.

Sper că nu am supărat prea multă lume cu articolul ăsta, dar fraţilor, serios acum, dacă vreţi să râdeţi de articolele mele, şi aşa vai de capul lor, măcar faceţi-o când nu sunt eu în preajmă, să nu vă aud, sau dacă vă credeţi aşa tari, de ce nu încercaţi şi voi ce fac eu şi abia dupa să comentaţi, okei?

Am început semestrul al II-lea cu stângul!

De ce spun că l-am început cu stângul? Din mai multe motive… Primul ar fi că am chiulit la 3 din 6 ore azi. WTF?! Cine-s eu de chiulesc atât?! Răspuns… un elev care nu are chef de şcoală!

Al doilea este că am dat cu stângul în dreptul în secţiunea “love” a vieţi mele, şi sincer… nici nu mai ştiu de când nu am mai punctat în secţiunea acesta, şi acest lucru mă roade pe interior şi nu îmi place de loc. Sper ca anul ăsta poate o să reuşesc să îmi găsesc sufletul pereche pe care îl caut.

Al treilea ar fi că la alea 3 ore care am fost la şcoală am fost ameţit. De ce? Poi în orele care am chiulit am băut… Mai exact 2 beri şi 100 de unirea. Ce-i asta? Nimic… da eram aşa fericit încât voiam să dansez, şi eu nu dansez. Şi am mai băut de încă un motiv, dar asta e mult prea personal ca să vă zic.

Ar mai fi, dar sper ca ziua de NOUĂ FEBRUARIE DOUĂMIIZECE să fie o zi mai reuşită, că na… poate o să fac şi eu ceva maine, înafară de beut.

Sunt prost?

Nuştiu, de când mă ştiu, am fost urât, da urât de te uiţi la mine orbeşti! Bine… ca sunt sarcastic, nu pot spune ca sunt supe model da nici un tocilar de ală cu scula mică. Sunt între, apreciat de fete, frumos şi toate cele… Dar subiectul acestui articol nu e ăsta, e acela că eu aş fi prost.

Cum se face că sunt prost? Poi… nu sunt o blondă, să ştiţi, că ştiu cât face 2×2 sau 2+2, dar nu ştiu să tac din gură la ore. Bine, că la ore cine tace? Tac doar atunci când tace şi profu, când vorbeşte vorbim şi noi. Nu e logic? Okei, până acum tot nu sunt prost.

Sunt oare eu prost că am 7 apsenţe în 4 zile? Ţin să vă aduc aminte că ieri nu am lipsit! Faceţi şi voi nişte calcule şi vă dă că am chiulit de aproape 2 ori în fiecare zi. Nu contează, în planul meu, mai pot lipsi de 2 ori şi să nu depăşesc cifra cu numărul 10.

Din prima parte, că am tras chiulul am plecat de la ore, poate rezulta puţin că sunt prost, că îmi bat joc de viitorul meu, dar ce pu….ii mei contează acolo 2-3 ore? O nimica toate.

Oi fi eu prost? Că în fiecare zi aud cuvintele magice “eşti un prost”, şi na… poate chiar sunt, aşa că aştept şi opiniile voastre despre mine, dacă sunt sau nu prost!

14 Februarie, o zi ca oricare alta

Fiecare ştie că 14 Februarie e Valentine’s Day sau cum s-o numi. Pentru voi, cei care chiar sărbătoriţi această zi, poate e ceva super, dar pentru mine e doar o mare prostie! Why? Poi am prea multe probleme cu această zi ca să le zic, dar pot să încerc să zic măcar una.

În primul rând, noi avem dragobetele nu? De ce ne-a mai trebuit şi această zi împrumutată de dracu ştie unde (credcă de la americani dacă nu mă înşel). Da na, ştiţi vorba aia, românul dacă nu-i prost nu-i fudul destul.
De ce am spus că e prost? Poi… În primul rând se arunca bani pe fereastră degeabă, pentru o zi din an ca oricare alta. Acum se exclud cauzurile în care pe 14 e ziua unei persoane, cred că acest lucru se subînţelege. În al doilea rând… nu mai e un al doilea rând, ciudat că eu găseam de fiecare dată cel puţin două motive.

Şi cum zice şi imaginea mea “Fuck valentine’s day, let’s just get drunk and naked”. M-a întrebat sormea ce înseamna, da nu i-am putut răspunde, şi nici vouă nu vă spun, că traducerea parcă e… nu pot traduce acum chiar moca mo, că iese alceva . Mă rog…

Acum, probabil, vă întrebaţi, de ce sunt eu chiar aşa supărat pe această zi, nu? Nu vă faceţi griji, nu e din cauză că “eu nu ştiu cu fetili”, chiar “le am cu fetili”, numai că nu îmi convine, ce rost are să fac cadouri aşa, de-an pulea chiar nu înţeleg. Ca şi cu 1 martie şi 8 martie, dar dacă mă pun să scriu şi despre acest subiect, vă plictisesc, o să scriu despre aceste 2 zile când e momentul.

Beauty and the Beast – cele mai mari încasări

Potrivit BoxOfficeMojo.com, recordul a fost deţinut până acum de animaţia Finding Dory (la noi cu rating-ul AG-audienţă generală) cu încasări domestice (SUA) de 486,3 milioane de dolari şi 1,029 miliarde internaţional.
Beauty and the Beast a trecut pe 7 mai de 488 milioane şi 1,187 miliarde internaţional. Topul cinci al filmelor de rating PG de pe teritoriul nord-american este completat de Star Wars: Episode I — The Phantom Menace ($474.5 milioane), clasificat N-15 la noi (nerecomandat sub 15 ani).

Chiar dacă în unele teritorii de pe Glob relansarea live-action a poveştii cu Frumoasa şi Bestia a primit un rating ceva mai restrictiv – din cauza controversatei scene gay dintre Gaston şi camaradul său LeFou – filmul a avut un succes covârşitor în rest. A doborât recent un record notabil şi a devenit, în Statele Unite, pelicula cu cele mai mari încasări pe segmentul de rating PG (“parental guidance” – echivalentul românesc al lui AP-12; filmele pot fi văzute de copii cu vârsta de până la 12 ani numai cu acordul sau împreună cu părinţii sau familia gratuit pe go123movies).

Succesul uriaş al acestei producţii din seria adaptărilor live-action a Disney a stârnit comentarii legate de un posibil sequel. Dan Stevens, interpretul Bestiei, s-a arătat interesat, la fel şi Emma Watson (Belle). Preşedintele departamentului de producţie al Disney, Sean Bailey, a declarat însă că nu există planuri pentru un sequel, dar că este posibil să se meargă mai departe cu un spin-off sau un prequel.

1 2 3 4 6