Ce înseamnă “a iubi”?

Defapt şi de drept ce înseamnă cuvântul acesta, “a iubi”. Că na, în ultimul timp acest cuvânt îmi dă târcoale, ba că mă lasă ba ca vine la mine (se poate vedea şi în articolele mele din ultima săptămână), aşa că eu, cum sunt eu băiat bun, m-am gândit să vă explic, pe înţelesul meu ce înseamnă cuvântul “a iubi”.

Okei… deci să începem. Pentru mine, şi probabil şi pentru unii dintre voi, nu pentru toţi, a iubi înseamnă a ţine la cineva foarte mult, şi să îi faci pe plac, să îl faci să se simtă bine, şi atunci când sunte(ţi)m împreună să simţim că nu ne mai trebuie nimic, decât să ai persoana iubită lângă tine.

Am dreptate? Bine… Acum pentru fiecare dintre noi, cuvântul “a iubi” înseamnă alceva, poate pentru uni cuvântul “a iubi” nu există pentru ei, dar… după mine, “a iubi” e exact cu sensul unui basm, adică e numai fantezie până găseşti persoana potrivită. Mă rog… ce ai putea să îi faci nu? Dar ca să nu vă lăs aşa, ca “boul la poartă nouă” am să vă dau explicaţia, care am găsit-o în DEX pentru acest cuvânt:

IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relații sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. și refl. recipr. A ține extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să… – Din sl. ljubiti.

Sper că v-am lămurit.

Septembrie, o luna ce nu îmi prieşte

Nu ştiu de ce nu-mi prieşte această lună deloc. Luna septembrie pentru mine e o lună de plină depresie, o lună în care totul şi toate sunt întoarse împotriva mea. Poate că e din cauză că e ziua mea, sau poate că luna asta “ghinionul” meu e la apogeu, dar sincer, luna septembrie nu îmi prieşte.

Eu cred că ar trebuie să fie cea mai fericită lună din an, dar… plm…de unde atâtea motive de fericire, că e ziua mea… mare lucru, că e ziua îndrăgostiţilor, o altă zi de rahat, intrăm în post… Ce treaba are postul cu prostu?

Mă rog… vă las cu un paragraf mult prea frumos:

Îmi ating mâinile reci pe faţa caldă. Rămân uitându-mă pe geam. Visez, mă gândesc… Trăiesc să visez sau visez ca să trăiesc. Toate o să treacă… Întotdeauna trec. Şi viaţa trece atât de repede. E parcă făcută să nu ne dăm seama de valoare unei fiinţe sau unui lucru decât după ce-l pierdem!

Copilăria mea vs Copilăria surorii mele

Pentru cei ce nu ştiu, am două surori, una puţin mai mică ca mine şi una de 4 ani. Okei, copilăria mea a fost mai mult decât frumoasă, multe prieteni, multe jocuri jucate cu prieteni noapte, v-aţi-ascunselea, capra sau mai ştiu eu ce joc mai jucam. Bineînţeles, că fotbalul era la fiecare pas, în fiecare zi, la orice oră.

Ce să mai zic de desenele de la ora 2 de la TVR? Când începeau unul nu mai eram afară, toţi ştiam că la ora 2 fix trebuie să intrăm în casă pentru că o să înceapă Yu-Gi-Oh sau mai ştiu eu ce desene. Ce să mai spun de super bunica mea, care a murit acu 3 ani (Dumnezeu să o ierte), ea mi-a făcut copilăria frumoasă, nu aţi putea şti cât de frumos era când mergeam la ea. Da ştiţi cum se spune, nu simţi niciodată lipsa unei persoane decât după ce moare…

Mă rog… mă gândeam, mă gândesc şi probabil că mă voi mai gândi încă câteva zile, ce o să se aleagă de copilăria surori mele, când noi ne uitam la TVR la desene iar ea se uită la desene pe Disney Chanel, Minimax sau Cartoon Network? Bine… nu că mi-ar păsa asta, dar cel mai mult cred că o să ducă lipsa unei bunici bune la suflet, că după un an ce sa născut sora mea, a murit bunicămea (sora mea e născută în aceaşi zi cu bunicămea).

Nici nu ştiţi voi cât de greu e să scriu aceste rânduri, mai ales că mă gândesc la bunicămea, şi aş da orice să îi mai aud o dată vocea ei minunată, dar din păcate… nu despre ea e vorba în acest articol, ci despre sormea.
Chiar nu ştiu cum va “supravieţui” sora mea, mai ales că, dacă nu era bunicămea, eu, probabil, azi eram cu totul alt om, şi nu acesta care sunt acuma, probabil aş fi vreun cocalar care ar fi ascultat manele la un telefon care abia mai funcţionează.

O privire demonică spre lumea reală

Okei… Niciodată nu ştii ce îţi rezervă viitorul, sau unde te duce destinul, dar în viaţa mea nu mi-am imaginat că va trebui să trăiesc într-o ţara ca România! Peste tot vedem diferite sloganuri care să ne facă să credem că România e un loc mai bun, dar nu e aşa.

În primul rând străzile. Mai are rost să zic că o comună ca să fie comună trebuie să aibă strada principală să fie asfaltată, iar dacă vrea să fie oraş sa aibă toate străzile asfaltate, da toate! Dar stai puţin… chiar dacă le asfaltează tot un rahat fac, mai degrabă le lasă cum sunt acum, măcar nu îşi rup ăştea maşinile prin gropile din asfalt.

În al doilea nu avem nici măcar o facultate în top 100 din lume. Scuze dacă greşesc, dar ultima dată când am auzit de acest subiect, chiar că nu aveam nici una. Şi nu mă refer acu să fie ca Stanford sau cum s-o numi, să fie ceva mai demn… să ne facă să ne simţim mândri.

Singurul lucru care ne face să ne simţim mândri că suntem români, momentan, este sportul, şi mai ales HANDBALUL, că în rest, suntem varză! Da varză rău!!!! Noroc cu handabalul care ne mai face cunoscuţi puţin… Aţi văzut la fotbal, Unirea Urziceni a fost botezată în Urinea. Dacă eram eu în locul celor de la Unirea făceam scandal… Îmi greşeşti numele, măcar puţin respect să ai… Înţeleg că nu avem un campionat puternic dar nici chiar aşa.

Mă rog… nu mai are rost să continu că ştiţi şi voi prea bine în ce ţară “extraordinară” trăiţi!

Am rămas uimit

În vacanţa dintre semestre am fost plecat de acasă 4 zile, nu ştiu dacă v-am spus, dar am fost plecat la varămea. Bun… pe lângă distracţia maximă, nopţi de neuitat şi toate cele (nu o să zic de ce nopţile au fost de neuitat că aş supăra unele persoane, cred…). Mă rog, am rămas uimit, duminică când am fost la biserică.

Poate credeţi că nu prea merg la biserică, din cauza articolelor în care critic religia în sus şi în jos, dar mersul la biserică pentru mine e ca mersul în parc (cine ştie cunoaşte!). Aşa… şi intru în biserică cum intru şi la mine, fără fes (că şi aşa nu port, deoarece am părul mare) tot în regulă. Mă aşez în bancă, şi să stau să dorm…

Iau poziţia mea de la biserică, cu mâinile în buzunar sau strânse la piept şi ridicăte că intră popa, stai jos că începe evanghelia. Mă rog… Faza ce ma uimit au fost, că toţi! Da toţi, înafară de mine stăteau cu mâinile strânse, ca atunci când te rogi, numai că nu la piept, dar tot stăteau cu mâinile strânse.

Când am văzut asta am rămas “:O “, şi… ca oricare altă persoană, a trebuit să mă adaptez că mă simţeam “prost” să văd că toate persoanele stau într-un fel şi eu stau ca un bou la poartă nouă. Aşa că m-am adaptat, şi… încă sunt uimit… Asta îmi aduce amine de un alt eveniment, dar na… nu vi-l mai povestesc.

Mă simt mândru!

Nuştiu cum să o exprim mai bine, dar mă simt aşa mândru că stau în acest sat numit TĂMĂŞENI. De ce? Poi azi… când căutam pe google map un alt sat (Bâra) să văd pe unde ar fi pe lângă Tămăşeni, am avut plăcuta plăcere să văd că Tămăşeniul e trecut pe Google Map destul de repede, faţă de alte sate.

Nu ştiţi cât de bucuros sunt la ora actuală :X
Hai că vă las o imagine, să nu ziceţi că vă mint.

ce mandru sunt Mă simt mândru!

P.S: Vă rog din suflet, nu folosiţi imaginea aceasta pentru a veni după mine pentru a mă ucide! Că am avut bun simţ şi am lăsat toată imaginea, cu drumuri şi tot aşa mai departe! Deci… vă rog din suflet să nu veniţi după mine!

Inspiraţia mea

Okei, cu toţi aţi observat, mai mult ca sigur, că eu nu mai am inspiraţie, ceea ce e un complet neadevăr (există oare cuvântul ăsta?). Eu am foarte multă inspiraţie, dar faza e că… când îmi vine inspiraţie, nu mă aflu lângă un PC ca să o scriu sau lângă un caiet (chiar dacă pe un caiet chiar nu scriu) deci… Inevitabil e mai mult ca sigur că acea ideea mea va dispărea la fel de repede cum a apărut.

În ultimul timp, mă gândesc să mă înregistrez pe telefon, ca să îmi aduc aminte şi să am ce scrie, că luna asta, inspiraţia fost mai mult spre 0% decât spre 10%. Şi nu, nu am încercat să scriu 100%, pentru că, dacă ajung până la 100%, ar fi să striu non-stop şi să îmi folosesc mintea mea prăfuită şi alcătuită numai din tărâţă prea mult la lucru şi asta ar putea să o ardă şi mie… sincer… nu prea îmi convine.

Anyway… voi ce faceţi ca să vă rămână ideile în minte? Le scrieţi pe foaie, telefon etc?

Dă-o în măsa

Tovarăşi! Vă zic sincer, că de vreo 2 ani zic că îmi repar bicicleta mea mountain bike. Bine, nu pot zice că acu un an, pardon 2, că suntem în 2010, nu mergea, mergea strună, numai că avea pana pe roata de spate. No problem, se umflă. Dar, de anul trecut, adică domnul 2009, a vrut să fac pana şi pe faţă.

Las că trece şi asta nu? Se umflă, dă-o în măsa, dar ce era mai important sa stricat. Să nu mai zic că franele sunt ieşite din calcul încă de când mă ştiu, maxim 3 luni dacă am avut frane la bicicleta mea, deci vă daţi seama ce băiat cuminte sunt. Dar anu trecut, mi s-au stricat pedalele, lanţu + că nu merge decât în viteza întâi. Pff… Ce aş putea să îi fac? Să o pun în magazie şi să o las să putrezească acolo! Decât să o repar mai degrabă iau alta… Pff… M-am lăsat păgubaş oricum de mult timp, dar voiam să împărtăşesc şi cu voi asta, mai ales că neamţu organizează concursul “Mă las pagubaş”.

Îmi doream aşa mult…

…să scriu din nou pe blog, încât, când acesta a fost reparat nu am mai avut nici o idee. Frate, dar ştii ce înseamnă aia să nu ai nici o idee? 0, fără, caput. Deci… Dacă tot nu am ce să scriu, că nu am idei, măcar să vă spun de ce nu aţi putut accesa blogul meu.

Bineînţeles dacă îmi ştiţi celelalte proiecte, iconcursuri respectiv crazy-floc (momentan in pana de idei, dar acu ştiu ce să fac cu el) aţi fi remarcat că ele mergeau, având acelaşi host. Deci, ce dracu are diu1so?!?!

Caută răspunsul… colo nimic, dincolo nimic. Apelăm la persoana de unde am domeniu, prima data m-a trimis pe un forum, nu merge. Iar, mi-a zis să aştept că el se juca. Nu conta, oricum trebuia să mă uit la Stargate The Ark of True (care e absolut fenomenal!). Am aşteptat, şi când am revenit mergea. Motiv: Erau prea multe pluginuri şi se “certau” între ele.

A-lister, blogger buni, blogger

Înainte să-mi belesc Windows-ul de tot, găsisem un link, de fapt, un articol foarte interesant. Cică Cum să fii un blogger bun?. Pula mea, articolul suna promiţător, deja ştiam că o să-mi bat pula de articolul lui. Eu am o presimţire, ca Spider-Man. Pentru cei care v-aţi născut ieri, Spider-Man e un tocilar care se caţără pe clădiri în speranţa că fute şi el ceva. E ok? Bun. Aşa că am citit articolul. Bădecisă-mi bag pula frate. Eu am rămas fără cuvinte. Sincer, i-aş publica link-ul, dar pula mea, după ce am formatat OS-ul nu am mai dat de el.

Dar să-l fut în gură, tot îl prind eu odată. Mă rog. Să revenim. Printre era şi: să nu ai blog pe platforma gratuită, gen blogger şi wordpress. Că pula mea, nu poţi fii un blogger bun dacă eşti pe ele. Să mori tu? Eu urmăresc destule persoane de pe platforma blogger şi fac nişte articole de pici în cur. Cică nu poţi face bani dacă eşti pe blogger. Să mori tu?

Eu nu înţeleg frate, de unde până unde vine căcatul ăsta cu blogger bun. Un blogger bun este ORICINE în pula mea. Nu trebuie să îţi zică nimeni că eşti bun. Ce diferenţă ar fi dacă ar veni un căcat cu domeniu şi ţi-ar zice Coaie, eşti bun! ? Te simţi mai mândru că a avut el domeniu? NU! Nu mai tot mâncaţi căcat de la a-listerii pulii şi faceţi ce vreţi voi pe blogul vostru.

De fapt, toţi cei care aveţi blog pe blogger sau wordpress, publicaţi-vă link-ul în comentarii şi le voi publica eu în articolul următor. Nu că ar face cine ştie ce pula mea diferenţă, dar ce dracu? De ce nu?

1 2 3 4 5 6