Am crize de curatenie uneori.

Sunt fetita-crima.

Am crize de curatenie uneori. Uneori=foarte rar. Ma apuca o data la 1.000.000 de ani si atunci sufar de o orbenie inexplicabila. Pentru ca ma sufoca tot, arunc tot. Fara sa mai filtrez. Acum doua seri, cu Jim alaturea, am aruncat o masa. Si astazi, singura-singurica, am aruncat 80 la suta din obiectele din casa pentru ca nu-mi mai placeau.
Inclusiv geaca buna de iarna.

Inclusiv capacul de la cosul de gunoi. Nu stiu ce demon pune stapanire pe mine de imi vine sa arunc tot. Mi-am ascuns si cupele de la scrima intr-un sac si sacul l-am pus pe balcon. Poate chiar e semnul ca trec in alta etapa, in alta dimensiune.

Dar in care?

***

Imi place foarte mult acest blog. Am descoperit un tip relaxat, care stapaneste condeiul, am descoperit umor si sport.

***

Olga a inceput sa suteasca de prin supermarketuri. Iti faci de lucru la iaurturi, ea, din carut, se intinde cat poate si da cu jula la Nesquick. Si a vrut sa-i ia unui nene berea din cos. In plus, o pui sa doarma.

Apoi nu mai auzi nimic si-ti zici ca a adormit. Intri incet in camera sa vezi ce face. Ea te intampina in pat, in picioare, cu jucaria preferata intr-o mana si cu un zambet tamp pe fata. Cred ca asta face mereu. Sta in picioare.

Cu maimuta in rucsac

Cica maine se pleaca la mare, sa vada copilul aerosolii. Cu autocarul se pleaca. Am ceva emotii.

O s-o imbrac in cea mai adorabila rochita, ca sa para extrem de adorabila atunci cand va urla mai putin adorabil in urechile calatorilor inocenti. Singurul meu regret e ca nu avem o camera foto. Sa-i surprindem pentru posteritate muianul cand, de pilda, o sa inghita nisip.

Sper sa nu o pierd pe la mare. Ai mei ma pierdeau frecvent pe litoral. Noroc ca invatasem sa ma intorc singura, ca pe ei nu ma puteam baza.

Faza asta cu Olga la mare imi aduce aminte de copilaria mea. Stateam doua saptamani la mare in fiecare vacanta. Plangeam la plecare. Si acum plang. Oricum, ma distram de minune.

Medicina si cutit

Cred ca am luat-o razna cu Grey’s Anatomy. Cred ca in capul meu ma consider doctor sau ceva asemanator, pentru ca azi am intrebat un echipaj SMURD daca are cumva nevoie de ajutor. Din partea mea. Oare sa ce? Sa scriu o carte despre SMURD? Sunt obosita, am dormit 4 ore.

***

Acum o sa va povestesc cum am vrut sa-l injunghii pe taica-meu, cand eram mai mica. Pentru ca are tot radacini medicale.

Eram in vacanta dintr-a noua spre a zecea. Toti turbatii se pregateau sa se care intr-o tabara la Costinesti, numai eu facusem o frumusete de infectie la degetul mic de la mana stanga. Din cauza rosului de unghii, boala grea pe care am dus-o pana acum vreo 4 ani, cand m-a vindecat Gabi. Eu rosesem unghia, infectia imi rodea degetul. In doua zile se facuse cat un butuc mai mic si tot crestea. Ma tavaleam de durere, dar il ascundeam de ochii alor mei, caci mersul la spital, atunci ca si acum, nu imi provoca decat panica. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, taica-meu m-a ginit ca ma intortocheam de durere. Cand a vazut ca aveam un deget de dimensiunile unui copacel ce de-abia asteapta sa fie plantat, s-a luat cu mainile de cap. “Hai la spital”. “NU”. Si m-am baricadat la mine in camera.

Unde aveam cutitul asta…

Vai, ce cutit! Cutit de vanatoare, atat de ascutit si de taios ca te ranea numai daca il priveai. Era stralucitor-stralucitor, avea o lama de vreo 12 centimetri (acum poate gresesc, femeile habar nu au cat e un centimetru). Maner rosu cu niste incrustatii de fildes si cu o dunga subtire de metal. Si o teaca… Vai, ce teaca! De piele intoarsa, facuta special sa fie agatata pe centura. Cutitul asta era comoara mea cea mai de pret.

Asa ca am luat comoara in mana si am inceput sa urlu de nebuna ca daca pune mana cineva pe mine sa ma duca la spital, il voi strapunge. Urlam in bunul stil isteric consacrat, cu geamul larg deschis, ca o victima ce ma gaseam. Si impungeam asa cu cutitul in aer, eram amenintatoare.

Si unde nu a pus taica-meu mana pe mine, cu cutitul meu de vanat ursi cu tot, si unde nu m-a incins cu doua palme peste ochi de am vazut stele verzi. Si mi-a luat arma si m-a dus la spital unde m-a operat un nene doctor care intre timp s-a sinucis. Infectia ajunsese atat de adanc incat imi vedeam osul.

Am supravietuit.

Cutitul in schimb nu. Nu l-am mai vazut niciodata din ziua aceea.

***

Olga a luat-o si ea razna. Am lasat-o azi-noapte la cineva, linistita, crezand ca e vorba tot de copilul meu dragut care doarme noaptea si dimineata se trezeste la 10. Am gasit un monstrulet care s-a sculat la 2 noaptea sa se joace, iar la 6 s-a gandit ea sa se trezeasca definitiv. Constat ca treaba cu dormitul in camera ei e la fel de nasol pe cat pare de ok. S-a obisnuit atat de mult acolo incat nu mai doarme in alta parte.

Not nice. Hot ice

Bai. I am not a nice person.

Fix de aia nu stiu cum se face ca toate babele nevorbite, mosii terminali si, in general, oamenii intra in vorba cu mine, in ciuda privirii mele amenintatoare si a faptului ca le raspund monosilabic, asta daca sunt in toane bune, ceea ce se intampla intr-un ritm de-a dreptul centenaro-sarbatoresc.

Adica se intampla foarte rar. Din cauza Olgai, care uneori comite cuteness crimes in ciuda-mi, ma procopsesc cu toate specimenele care vorbesc FOARTE tare in RATB, recomanda retete pe baza de plante pentru eczemele pe care nu le avem si il injura pe sofer la fiecare pornire si oprire.

Daca as fi o floare dragalasa si luminoasa, as intelege atractia ganganiilor fata de petalele mele viu colorate si fata de polenul care ar trebui sa se reverse dinspre mine pe scaunele din autobuz. Dar cum eu sunt un cactus intepacios, un coiot urlator, un porc spinos veninos, chiar nu pricep cum se lipesc toti de mine. O sa scriu pe mine un mic panou cu “Va rog, nu va adresati animalului expus”. Cam ca alea cu Do Not Resuscitate. Da, si ma uit si la Grey’s Anatomy. I am a horrible person.

Apoi, cred cu convingere ca oamenii, desi merg zilnic pe strada, nu sunt inzestrati cu proprioceptiune. V-am spart la nas cu cuvantul asta, este? Proprioceptiunea este calitatea de a-ti simti, coordona si supraveghea propriul corp. Dar ei nu! Ei ori se cred prea mari, incat ocupa tot trotuarul, ori se cred prea mici, incat au impresia ca pot incapea pe o alee de doi scuipati in acelasi timp cu mine si cu caruciorul Olgai.You snooze, you lose.

Anyway. Any way. No way

Ieri am stat la palavre cu o prietena draga. Genul acela de prieten care nu te critica niciodata si care te incurajeaza mereu si care, chiar cand nu te intalnesti cu el doi ani, e tot prietenul tau si stie cum esti si ce ratezi si ce faci bine si ce te doare. Care te cunoaste cum isi cunoaste propriul rucsac si pentru a te intelege nu a facut in viata lui eforturi speciale. Te ia cum esti si gata. Nu te tolereaza. Te iubeste si se distreaza cu tine.

In cateva vorbe ieri mi-am dat seama ce gresesc. Ce am gresit. Si ce mai pot sa repar. Si ce nu mai pot. Si ca, intr-un final, e omeneste sa-mi ingadui sa regret cate ceva din viata mea. E atat de dureros si de linistitor in acelasi timp.

In completare, noaptea am avut visul meu recurent. Cu hotelul. Visez de multe, multe ori ca sunt intr-un hotel. Un hotel mare, alambicat, cu zeci de holuri. Iar eu alerg pe etajele alea si caut o camera. Si toate usile imi trec prin fata ochilor 302, 303, 304, in ordine, iar eu nu gasesc combinatia de cifre care este e mea. Ceea ce e ciudat, ca trebuie sa stau si eu undeva. Dar nu stau. Alerg si pe scari, si prin restaurant. In realitate, eu iubesc hotelurile. In vis, ma sperie. E ca si cum as fi un oaspete permanent. Si nepoftit. Azi-noapte am visat ca faceam parte dintr-un grup de prieteni. M-am pierdut si de ei…

Imbatranesc si-mi pare rau

Poate nu degeaba azi ma doare coloana mai rau decat in ultimele zile.

Poate nu degeaba citesc acum “Jocuri ale varstei tarzii”.

Poate nu degeaba uit sa-mi iau pastilele. Stiti voi, alea anticonceptionale. Da’ nu-i bai, ca in curand o sa uit sa fac si sex! 🙂

Poate nu degeaba azi mi-e tare dor de persoana care s-a bucurat cel mai mult de existenta mea, care nu m-a judecat si pentru care eram mereu cea mai buna: tata, care m-a lasat singura acum aproape 9 ani.

Poate nu degeaba ma alarmez cand ma gandesc la trecerea anilor. Mi se par foarte frumosi si irepetabili.

Poate nu degeaba m-am trezit trista, in loc sa ma trezesc vesela.

Poate pentru ca azi imbatranesc. Si parca nu cu un an, ca oamenii normali, dar cu 10 ani, ca in povesti 😀

Sper ca, inspre pranz, sa fiu un pic ma tanara. Macar la suflet.

O zi obisnuita

De ce nu esti mai aventuroasa, mai toleranta? Nu stiu de ce. Am imbatranit probabil urat, suspicios, nu sunt invatata cu responsabilitatile care m-au cotropit. Si carora le fac fata, bag seama, in detrimentul firii mele. Inainte de Olga, jurasem sa nu ma schimb. Nu m-am putut tine de juramant. Merit pedepsita. Sau merit rabdare. Cred ca ma voi alege insa cu prima varianta.

Uneori, femeile isi doresc de la un barbat linistea, de la altul zbuciumul. De obicei, aceste lucruri ne sunt oferite de la persoanele pe care nu le-am ales sa faca asta, asa ca sfarsim in dezamagire. Facem portrete-robot si ne alegem cu Picasso. Si ei la fel, saracii. “Credeam ca esti altcumva?” Ei, ce sa zic, nu mi-am propus, dar te-am pacalit. Dar si tu pe mine. La inceputul unei relatii te arati relaxat si smecher si cool. Dupa aceea iti ies monstrii din ghivece si temerile din vietile traite anterior, dar tot in viata aceasta. Ceea ce iubesti la inceput, daca nu dispare, se transforma in ceva ce te enerveaza.

Ii felicit pe cei care stiu sa-si pastreze relatia si s-o imbunatateasca. Ii felicit cu gura mea de dragon care imprastie flacari si sper sa nu-i ating, ca sa nu le daunez si lor.

When you were young

Niciodata nu m-am simtit mai batrana ca acum. Si este firesc. Niciodata nu am fost batrana ca azi.

Desi, uite, la 30 de ani m-am simtit mai tanara ca la 25. Eu cred ca gradul de tinerete tine de gradul de libertate pe care-l resimti intr-un anumit moment.

De batranete mi-este mai teama ca de moarte sau ca de singuratate. Mai intai, mie imi place singuratatea. Am invatat, destul de tarziu in viata, ca a sta uneori doar cu tine este un bine pe care ti-l faci, punctual si pe termen lung. Mai ales cand am ceva apasator dupa mine, ca acum… Consider ca numai eu pot lua hotararea cea buna, care sa ma fereasca mai apoi. Ii deplang pe cei fortati sa-si imparta zilnic traiul, de ani si ani, cu cineva, clipa de clipa. Ii banuiesc ca nu s-au descoperit pe ei insisi, ca nu au mai avut timp sa se intrebe ce mai fac, nu s-au certat pentru greseli, nu s-au felicitat pentru victorii, nu s-au strans in brate cand, uneori, poate le-a fost rece langa partener.

Singuratatea e OK. Dar batranetea…

Vine cu boli. Vine cu amorteli. Vine cu amintiri partiale, chinuitoare si jenante. Nu mai exista dans. Nu mai exista plimbari. Degetele intepenesc. Ochii isi uita rostul. Prietenii dispar. Corpul ti se schimba in feluri care te fac sa plangi.

Eu aproape ca am uitat ce faceam acum 3 ani. Am imbatranit prematur. Batranetea este ireversibila.

Radeam de oamenii care nu se impaca deloc cu varsta lor si vor sa para mai tineri. Acum nu mai rad. As face orice sa fiu tanara la infinit. Si nu se poate. Nu tine doar de silicoane, de botoxuri si de alte bisturiuri. E ceva pe dinauntru care moare cand incepi sa imbatranesti. Un raset violent sau o fusta mini nu mai pot aduce nimic inapoi.

Mereu m-am gandit ca as prefera sa nu mor batrana. Nu are nicio importanta cat o duci, daca nu mai esti la pace cu felul in care ai ajuns. Inca mai cred asa.

Incep sa ma termin….

La oameni noi, proiecte noi

Nu, nu e un om nou. Sunt tot eu, cea veche, vorba lui Cosbuc. Dar mi-a mai fulgerat o idee prin cap.

Pornind de la teoria ca sunt un om profund netalentat la sport si totusi am invatat sa fac destul de bine un sport, urmatoarea iluminare va fi in domeniul muzical.

Succesul meu in invatarea tardiva a scrimei consta in faptul ca sunt un elev extrem de silitor. Ma gandesc ca ar trebui sa functioneze si in plan muzical. Experimentul merita atentie, oricum.

Cum de voce nu se pune problema, o sa ma duc sa invat un instrument. Scopul: sa ajung sa cant corect, pentru ca despre virtuozitate nu poate fi vorba.

Eu m-am gandit la instrumentul la care as dori sa invat sa cant. Ar fi ceva din gama instrumentelor de suflat. Dar mai astept idei.

Si apoi invatam toti sa zdranganim la cate ceva. Si mai apoi ne facem orchestra de Dixie si ridicam salile in picioare.

Si da, am fost la Pink Martini, probabil de aici vine aceasta combinatie de nastrusnicii!

De ce mi-am cumparat Samsung Galaxy Note 10

Samsung a făcut o treabă excelentă cu designul Galaxy Note 10, deoarece acest model obișnuit pare incredibil de normal. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că are doar un ecran cu 0.1 in mai mic decât Nota 9.

Raportul ecran-dimensiune s-a îmbunătățit dramatic de la 10%, până la 94,7%. Acest lucru a fost realizat în principal prin eliminarea cadrelor superioare și inferioare. Acum este cu peste 10 mm mai scurt și cu puțin peste 5 mm mai îngust.

O schimbare destul de importantă este că tastele de alimentare și de volum sunt acum în partea stângă a telefonului. Acest lucru îl face mai plăcut pentru utilizatorii stângaci și Samsung subliniază că cei dreaptaci își vor găsi degetul arătător așezat în mod natural în acea zonă. Credem că acest lucru va avea o reacție mixtă, în funcție de modul în care aveți tendința de a vă ține telefonul.

De asemenea, nu mai există niciun buton dedicat Bixby, dar puteți apăsa lung tasta de pornire pentru a deschide asistentul digital.

Multe lucruri sunt la fel, cum ar fi portul USB-C din partea de jos, împreună cu slotul care găzduiește S Pen. În stilul tipic Samsung, Note 10 este complet praf și rezistent la apă, având un rating IP68.

De asemenea, daca doriti trecerea la o alta retea de telefonie mobila, puteti cauta un instrument numit Unlock Samsung Galaxy Note 10 Free si veti genera un cod de deblocare ce permite folosirea telefonului in orice retea gsm.

După cum sa menționat mai devreme, nu există o mufă pentru căști pe niciunul dintre modelele Note 10. Am prefera să existe unul, desigur, dar Samsung a spus că se datorează designului mai subțire și lăsând mai mult spațiu pentru baterie.

În ceea ce privește software-ul, Note 10 rulează Android 9 Pie cu One UI de la Samsung, desigur.