Fiori

8.30 dimineata. As putea dormi.

Dar tocmai mi-a mirosit a Craciun.

Inlauntru, o parte de-a mea mereu se va simti ca atunci cand de Craciun eram singura. Cand insiram stelute albastre prin toata casa si asteptam sa nu mai fiu singura. Cand preferam sa imi savurez nebunia si alienarea nedeschizand colindatorilor sau azvarlind portocale pe fereastra inghetata. Nu Craciunul acesta l-am urat eu, ci pe acela cand, inconjurata de lume care nu-mi apartinea, se presupunea ca sunt fericita. Stiu ca e un gust pe care, probabil, nu-l voi mai simti niciodata, pentru ca nu voi mai fi niciodata singura. Poate de-asta s-a si intors asa brutal, intr-o dimineata de septembrie, aparent fara legatura cu nimic. Aproape crud, impungandu-ma cu amintirea zaharisita a unei singuratati sculptate si coafate ca sa mi se potriveasca mie.

Daca unii oameni sunt facuti, de fapt, sa fie singuri? Daca pentru acestia orice alta incercare de socializare, fie ea amoroasa, materna, amicala, poarta de la inceput stigmatul esecului? Poate este un handicap, asa, ca oricare altul, cu sanse doar mincinoase de recuperare si reabilitare.

****************

Mi-am dat seama ca, de Sus, taica-meu e bunic. Ca si tatal lui Jim, de altfel. Poate s-au cunoscut deja, asteptand si ei pe culoarul unei maternitati paralele. Au dat mana si au baut o sticla paralela de vin. Jidvei. Fata paralela in iarba paralela.

Nu te-am mai visat de o gramada de timp, tata. Imi cer scuze, am avut alte treburi. Olga care nu mananca tot, crize de bila, mama care e pisaloaga cum o stii. Si-mi pare rau, ca uneori incerc sa-mi aduc aminte privirea ta si nu reusesc. Si sufar.

Samsung Galaxy M31 este telefonul pe care l-as recomanda unui prieten

Smartphone-ul vine cu un procesor competent, o baterie masivă și o camera impresionanta.
Samsung Galaxy M31 și-a împrumutat designul de la predecesorul său – Galaxy M30. La prima vedere, este destul de dificil sa faci diferenta între cele două dispozitive.

Smartphone-ul Galaxy M31 vine cu un ecran Infinity U de 6,4 inci înconjurat de cadre nu atât de subțiri pe toate părțile. Are margini netede și colțuri rotunde, ceea ce îl face confortabil pentru tinutul in mana. În afară de ecranul mare, partea din față găzduiește și o cameră selfie de 32MP.

Pe partea dreaptă gasiti butoanele de blocare a volumului și butonul de alimentare, iar pe stânga slotul pentru cartela SIM și slotul pentru card microSD. Pentru ca am avut nevoie sa folosesc o alta cartela SIM, am testat cu succes aplicatia unlock Samsung Galaxy M31 free care functioneaza ireprosabil pentru orice model Samsung.

Ecran Samsung Galaxy M31

Samsung Galaxy M31 are un ecran full HD + AMOLED de 6,4 inci cu rezoluție de 2340×1080 pixeli. Afișajul este protejat cu un strat de Corning Gorilla Glass 3 deasupra. Afișajul oferă unghiuri largi de vizionare, iar ecranul mai mare face ca vizionarea de filme și jocurile să fie o încântare.

Afișajul vine cu filtrul obișnuit de lumină albastră, care reduce tensiunea asupra ochilor prin cantitatea limitată de emisii de lumină albastră. Există, de asemenea, o opțiune numită „Protecție la atingerea accidentală”, care poate preveni atingerile accidentale pe ecran. În afară de aceasta, dispozitivul vine, de asemenea, cu un afișaj permanent, care arată ora, data și notificările în așteptare. Smartphone-ul oferă un afișaj bun în ciuda faptului că este un smartphone de buget.

Peformanta Samsung Galaxy M31

Samsung Galaxy M31 are la baza un procesor Samsung Exynos 911 cu octa-core bazat pe 10nm. Smartphone-ul are 6 GB RAM și vine în două variante de stocare – 64 GB și 128 GB. Utilizatorii pot extinde spațiul de stocare până la 512 GB adăugând un card microSD. În comparație cu Galaxy M30, Samsung Galaxy M31 vine cu o capacitate RAM crescută, ceea ce face ca multitasking-ul să fie mai rapid.

Nu am asistat la niciun decalaj în timp ce foloseam telefonul. Dispozitivul a funcționat destul de ușor și rapid în timpul comutării aplicațiilor și, de asemenea, în timpul jocurilor obisnuite. Senzorul de amprentă localizat pe spate funcționează rapid și în deblocarea dispozitivului.

Camera Samsung Galaxy M31

Camera este una dintre cele mai importante actualizări care vine cu Galaxy M31. Galaxy M30s are o cameră triplă spate, în timp ce Galaxy M31 are o configurație cu patru camere. Camera din spate a dispozitivului cuprinde senzor principal de 64MP, cameră macro de 5MP, obiectiv ultra-larg de 8MP și un senzor de 5MP.

În față, veți găsi o cameră selfie de 32MP. Compania susține că ambele camere sunt capabile să înregistreze videoclipuri 4K. Samsung a adăugat, de asemenea, Modul de noapte în cameră pentru o experiență de fotografiere mai bună. Ca întotdeauna, aplicația pentru camera Samsung este destul de curată și ușor de utilizat, iar utilizatorii pot găsi diferite moduri de fotografiere în cadrul aplicației.

Există, de asemenea, un Scene Optimiser prezent în aplicație, care detectează rapid scena și configurează camera în consecință. Am fost destul de mulțumiți de rezultatele camerei Samsung Galaxy M31.

Imaginile capturate la lumina zilei au fost mai bune în comparație cu cele realizate în interior. Camera selfie de 32MP face o treabă satisfăcătoare, deoarece atât selfie-urile realizate în interior cât și în exterior s-au dovedit a fi bune.

Bateria Samsung Galaxy M31

Samsung Galaxy M31 este susținut de o baterie masivă de 6000 mAh cu suport de încărcare rapidă de 15W. Spre deosebire de alți producători de smartphone-uri, Samsung a inclus un încărcător rapid în cutie.

Samsung Galaxy M31 este o opțiune bună dacă sunteți în căutarea unui dispozitiv de buget. Oferă niște specificații foarte bune, cum ar fi o configurare cu patru camere și o baterie de 6000 mAh și in plus vine cu suport de încărcare rapidă. În ceea ce privește performanța, de asemenea, smartphone-ul nu vă va dezamăgi. Smartphone-ul se încadrează în segmentul bugetar, dar nu arată ca unul.

Tabla plumb – un material cu aplicatii multiple

Tabla plumb – un material cu aplicatii multiple

Tabla de plumb laminata este un material ce se poate gasi la un depozit specializat în materiale de constructii, un material natural ce stie cum sa îsi pastreze valoarea. Este cea care garanteaza etanseitatea cea mai eficienta si cea mai durabila. Nu este deci de mirare ca plumbul, datorita supletei si impermeabilitatii sale perfecte se foloseste mai ales pentru acoperisuri.

Tabla de plumb prezinta avantajul de a fi maleabila fiind folosita mai ales în domeniul constructiilor la acoperisuri. Se foloseste si în industria automobilelor sau în cea medicala sau a alimentelor.

În domeniul medical, tabla de plumb este foarte utilizata, deoarece ofera cea mai mare protectie contra radiatiilor. Este deci cea mai buna solutie pentru a proteja personalul medical, si este folosita mai ales pentru peretii cabinetelor medicale sau pentru usile de la radiologie.

Dar nu numai. Se poate folosi si pentru a se captusi cu ea baile, dar si restaurantele, barurile sau cluburile pentru a se realiza placari antifonice.

Pe lânga domeniul constructiilor plumbul se poate folosi si în industria auto, dar si în domeniul nuclear sau în industria armamentului.

Tabla plumb este un produs foarte rezistent si permite o perfecta etanseitate între elemente. Plumbul poate sa fie folosit si pentru a repara în acoperisuri unele gauri, un lucru care va conferi acoperisului un farmec mai vechi.

Tabla de plumb este un exemplu clasic de longevitate sau de cea mai lunga durata de viata. Fiind cel mai rezistent material de pe piata, este si cel mai utilizat si cel mai apreciat. Aplicata de catre profesionisti, tabla de plumb poate sa fie mai rezistenta chiar si decât o casa. Obiectele sau monumentele din acest material demonstreaza cât de longeviv este acest material. Te vei asigura astfel de faptul ca toate lucrarile sau proiectele tale sunt cele mai sigure si sunt extrem de bine realizate, corespunzând normelor în vigoare.

Manipulate în mod incorect, foarte multe materiale pot sa ne polueze atmosfera. Acest lucru este perfect valabil, bineînteles si în cazul plumbului. Plumbul este un material greu în nuante de gri sau de argintiu care pe vremuri nu se folosea din cauza pericolului pe care îl prezenta. Dar acum nu mai este cazul. Si la fel ca si alte materiale expuse intemperiilor, tabla din plumb laminat poate sa fie supusa unei eroziuni cauzata de conditiile meteorologice. Dar, datorita unui strat protector, care se auto creează cu timpul (asa zisa patina), aceasta eroziune este foarte scazuta în cazul tablei de plumb.

Promotia la lenjerii de pat 1+1 este exact ce cautai

Promotia la lenjerii de pat 1+1 este exact ce cautai

 

Daca tocmai erai in cautarea unor produse simple, dar de efect cu care sa iti completezi dormitorul, atunci trebuie sa stii ca de la Janin.ro poti cumpara lenjerii de pat 1+1. Aceasta promotie se dovedeste a fi ideala intrucat ai sansa de a achizitiona produsele tale preferate cu un minim de efort din punct de vedere financiar, asa ca ce mai astepti?

Sunt cateva criterii foarte simple de care poti tine cont la alegerea unei lenjerii de pat pentru a avea certitudinea ca ai luat o decizie inspirata. Inainte de toate conteaza materialele folosite la procesul de confectionare, iar posibilitatile sunt foarte variate in acest sens. Important este ca fibrele sa fie naturale, indiferent ca vorbim despre bumbac, matase, satin, fibre din bambus si nu numai. Aceste lenjerii nu doar ca arata foarte bine si sunt placute la atingere, insa asigura un grad ridicat de confort si, in plus, se prezinta in conditii optime de-a lungul timpului, ceea ce presupune ca nu este necesara inlocuirea periodica a lor. Pentru ca decizia sa fie chiar cea mai buna, atunci se poate tine cont si de perioada anului, pentru ca anumite materiale se pot prezenta diferit. Bumbacul este unul versatil si se potriveste oricand, insa cine isi doreste o lenjerie racoroasa numai buna pentru lunile de vara le poate alege pe cele din matase sau satin, pe cand pentru frigul specific iernii sunt ideale lenjeriile mai groase din microfibra, Cocolino si nu numai. 

Lenjerii de pat 1+1 gratis din outlet

Lenjeriile de pat de calitate sunt cele mai usor de intretinut, iar nimeni nu va avea nici cea mai mica grija din acest punct de vedere. Pentru inceput este important sa se evite inalbitorii chimici care pot sa deterioreze fibrele, iar masina de spalat se seteaza doar la temperatura indicata pe ambalajul lenjeriei, in jur de 30 de grade. Fierul de calcat se foloseste doar in cazul lenjeriilor care permit acest lucru si doar la temperatura recomandata pentru a nu risca ca imprimeurile sa se deterioreze. 

Janin ne aduce mai aproape nenumarate modele grozave din care vei putea alege la oferta, fie ca le preferi pe cele mai simple, fie pe cele cu fel si fel de design-uri. Populare sunt cele cu un model minimalist pentru ca sunt versatile si isi gasesc cu usurinta locul in fiecare dormitor, insa acest lucru nu inseamna ca trebuie sa le evitam pe cele cu fel si fel de design-uri, de la cele cu teme florale, pana la cele cu masini, cu steaguri ale echipelor de fotbal preferate, cu orase, peisaje, animale si nu numai.

Totodata, este important ca lenjeriile de pat sa fie alese si in functie de dimensiuni, ceea ce nu va fi deloc dificil in contextul in care acestea sunt standard, fiind special concepute pentru toate paturile, atat pentru cele mici, de o singura persoana, cele medii sau cele mai mari, XXL.

Profita de lenjeriile de pat 1+1 gratis

Pretul reprezinta poate criteriul care conteaza cel mai mult la alegerea lenjeriilor de pat, iar oricine isi doreste sa plateasca cat mai putin, dar fara sa renunte la calitate. Astfel, la Janin se gaseste un echilibru foarte bun, iar oricine poate profita de pe urma preturilor accesibile pentru toate buzunarele. Pe langa preturi bune ne asteapta si oferte atractive care se dovedesc a fi foarte avanajoase, iar cea 1+1 gratis presupune ca ai sansa de a alege doua dintre lenjeriile incadrate in promotie, dar vei plati numai una singura. Oricum online totul este mai rapid, mai comod si mai simplu, astfel ca lenjeriile de pat pe care ti le doresti se afla la numai cateva click-uri distanta. 

Vecinii ti-i da Diavolu’ in persoana

Stau intr-un bloc cu lume proasta. V-as da si adresa, sa veniti sa ne sprijiniti intr-un mars spontan 😀 . Dar nu vi-o dau, ca poate vreunul dintre voi pleaca si cu televizorul. Sau cu frigiderul. Ca e nou. Zanussi. Oferta. Ca alalalt se stricase. La propriu. Si la figurat. Asa, acum ca v-am si jignit si sunt sigura ca v-am captat atentia, sa vorbim despre vecini.

Ai mei sunt oligopati.

As putea incheia aici. I rest my case. Dar povestea merge mai departe, mult mai departe, cum ar spune Tudor Chirila intr-o cariera a lui din trecut.

Ni s-a stricat, dupa cum bine stiti dintr-un post anterior, interfonul. Apoi J a spart usa ca sa putem totusi sa intram la noi in casa. Desi asta se intampla acum n luni, nu s-a invrednicit nimeni sa repare paguba. Pana ieri, cand un nene ciufut si pe care jur ca o sa-l plesnesc intr-o zi cu caruciorul cu copil cu tot in el a carpit interfonul asa incat sa se deschida doar cu cartela.

Noi nu avem cartele. Noi avem doar cheie. Tot ieri a aparut o hartie pe usa care ne indemna pe toti tampitii fara de cartela sa luam din acestea de la casierie. S-a dus J. Nu aveau cartele. Urmuz si Tristan Tzara, pun pariu ca muriti de ciuda ca nu stati pe Teiul Doamnei!

La coada la casierie (unde l-au pacalit pe J sa plateasca si intretinerea 😀 ) am aflat cu stupoare ca eu si cu maica-mea, care nici macar nu locuieste cu noi (asta ar mai lipsi, ar fi gheatza pe pereti la noi in apartament, ca sa ajungem la vorba italieneasca “When Hell freezes over”) suntem cele mai nenorocite fiinte de pe aceasta scara B, cea mai debusolata scara B dintre toate scarile B ale pamantului. Cica s-a plans o cucoana (am observat eu ca acest cuvant, “cucoana”, e de rau) ca io si cu mama hranim pisoii din luminator, ceea ce alimenteaza PIB-ul de purici din subsolul blocului. Cica respectiva, manata de un simt civic admirabil, ne-a atras atentia in nenumarate randuri. Ceea ce eu nu-mi amintesc. J, spasit, si-a recunoscut vina: “Nu, doamna, eu ii hranesc pe pisoi”.

Fiind un taranoi cand nu e cazul si un timid cand iar nu e cazul, J nu le-a spus vecinilor ca pisoii din luminator sunt cea mai cuuuuute dintre probleme. Pe cacatii de vecini ii deranjeaza doi pisoi. Pe mine, de pilda, la luminatorul acesta ma deranjeaza mai mult ca e plin de tampoane folosite, cartofi stricati si aruncati de la etaj, sticle de toate formele si dimensiunile si multe, multe altele care ar trebui sa-si doarma somnul etern la ghena, nu in curtea interioara.

“Da”, o sa-mi raspunda vreo vecina suparata pe viata, “dar cu gunoiul ne-am invatat. Acu’ vrei sa facem si purici?”

Caut bona permanenta!

Pentru copil nenascut! Sau pentru mine… Nici eu nu sunt sigura.

Azi am reusit sa spal o tona de haine, la masina, laolalta cu un ruj care se afla intr-o pereche de pantaloni. Rezultatele nu sunt chiar dezastruoase – cateva pete pe sosetele lui Jim (deci nimic care sa ma afecteze la modul direct) si tot rujul intins pe cauciucul acela care imbraca acel cerc din fata HUBLOUL masinii de spalat. Intrebarile care se ridica de aici sunt insa cele care ma deranjeaza.

De pilda: Daca in loc sa uit rujul in haine, voi uita, sa zicem, pruncul in hainele bagate la spalat? Si stiti ca masinile astea noi sunt smechere, nu prea poti sa le opresti asa, in procesul creatiei, sa le reduci la tacere, ca sa salvezi continutul. Trebuie sa le lasi sa-si desfasoare treaba completa, astfel se supara.

Sau: Daca eu nu sunt in stare sa bag niste amarate de haine la sucit/invartit/muiat/muit/spalat/limpezit/stors, atat, niste rufe care nici macar foarte jegoase nu puteau pretinde a fi, cum pot eu hrani/spala/culca/plimba un bot de carne unineuronal, care depinde 85 la suta de mine si 15 la suta, vai noua!, de taica-sau?

Eu cred ca nu tuturor ar trebui sa ni se permita sa facem copii. Inainte sa ne futem neprotejat ar trebui sa iasa un ochi ultratehnologizat din perete si sa ne evalueze capacitatile de virtuali parinti. Eu una as fi picat cu siguranta.

De aceea revin si intreb: are cineva o persoana de incredere care sa se converteasca in bona permanenta? Sunt dispusa sa fac pasul in spate si sa imi cresc vlastarul-porc precum odraslele regesti, cu doica si lacheu, daca as sti ca acestia stiu mai bine decat noi ce sa faca. De la mine, plodul va avea asigurate lectii de pictura, lectura, sculptura, cat mai multe sporturi si instrumente muzicale (ca sa stea cat mai putin pe acasa), tabere in Africa, excursii in the outer space si cursuri avansate de criminalistica si ecologie. Asa, sa nu ziceti ca nu ma preocupa desavarsirea porcului ca persoana educata si deschisa lumii.

Despre parintii lui, porcul va avea de spus atat: “Tata si mama erau niste meseriasi. Au baut si o sticla intreaga de whisky ca sa ma faca pe mine. Niste legende!”

Intamplari dintr-o zi de marti

Draga jurnalule,

marti, la ora 9 seara, l-am cunoscut pe cel mai enervant om din lume. Din punctul meu de vedere.

marti, la ora 5 dupa-amiaza, am considerat ca suntem suficient de experti in psihologie felina si infantila dintr-un foc. Stiti, la noi pisica Ira a inceput sa uzufructeze de bunurile copilului inca nenascut. Preferatul este un balansoar negru in care Ira se simte ca in rai. Doarme, se intinde, se alinta. Ne-am decis insa sa-i aratam ca nu e al ei, dupa cum nici in camera unde va dormi plodul nu mai are voie sa calce. Si cum bataia nu serveste la nimic in cazul acesteu creaturi, am recurs la varianta generozitatii. Adica i-am cumparat si ei un patut din acela rezervat animalelor in care sa doarma cat vrea.

Se pare ca nu am inteles nimic. Pisicile nu sunt facute sa doarma unde vrem noi, ci unde vor ele. Asa ca pana la ora iesirii noastre din casa (cu putin timp inainte de intalnirea cu cel mai distrus om adica) Ira impinsese cat colo patutul ei, nu colabora deloc cand o tranteam cu forta acolo si se speria de el ca de dracu’. Operatiune esuata, ne-am zis si am lasat-o balta.

Am plecat sa ne intalnim cu niste oameni misto, grup in care se strecurase, dupa cum am mai mentionat, si cel mai terminat om din lume.

Cand am revenit in casa, pe la 2:30 noaptea, Ira se odihnea in noul ei cosulet, ca un covrig triumfator si ne privea cu sfidare in ochi. Se convinsese singura ca e bine si acolo. Sper sa nu revina la patuturile copilului.

Marti spre miercuri, pe la ora 2:00, deci dupa ce am data nas in nas cu cel mai oligofren om din lume si inainte de a constata ca pisica a luat singura niste decizii pentru viata ei, am ajuns in fata blocului cu Jimerino. Si am observat amandoi ceea ce stiam deja: ca nu merge cheia de la interfon. In consecinta, am inceput sa facem ceea ce ne fac si noua altii: am inceput sa sunam metodic la apartamentele din cacatul meu de bloc. Din 20 de incercari nu ne-a raspuns nimeni. Nici macar sa ne futa in gura. Cu atat mai putin sa ne deschida.

Asa ca J a inceput sa traga de usa de la intrare, in ciuda protestelor mele incipiente. Apoi, cand era sa plang de nervi ca nu pot intra in propria casa, i-am acordat incuviintarea mea sa distruga usa de termopan. Ceea ce a si facut, dupa ce i-a aplicat cateva fortari spectaculoase. Nici macar atunci nu s-a trezit vreun labagiu.

Pai ce cacat? Nesimtitii nu repara interfonul, nu mai au cartele din acelea care si ele fac parte din alternativa de a patrunde in bloc, nu se trezesc sa deschida unui vecin. Noi ce sa facem, sa asteptam ora 6 dimineata pana pleaca vreun amarat la uzina sau la furat din RATB? Ia mai dati-va in pula calului! Sa nu va mai prind la usa mea, ca va si bat! De-abia astept sa zica vreunul ceva de usa de la intrare, ca ma si bat cu ei.

Sa cheme si Politia, astept cu interes.

Voi ce faceati la 20 de ani?

Eu una recunosc: eram cam prostuta. Munceam la Sportul romanesc si apoi la mare, la Insolatia, alaturi de colegii mei de facultate.

Aveam un prieten.

Mai treceam pe la facultate. Nu ma speteam, dar eram acolo.

Ma certam cu parintii.

Mergeam sa dansez. Din cand in cand ma imbatam.

Eram de-o simplitate si de-o banalitate strigatoare la cer. De-o plictiseala sora cu moartea.

Acum doua zile, o fata si un baiat, studenti la medicina in civilizata Timisoara, fiecare in varsta de 20 de ani, au ucis cu sange rece un om, l-au transat si se pregateau sa scape de el mafia style. Fata era tarfa, iubitul ei ii era peste.

Voi ce faceati cand aveati 20 de ani?

Relationships

Este ciudat cum reactioneaza oamenii cand in viata unui prieten apare o schimbare.

In 2001, cand a murit tata, prietenii pe care ii consideram cei mai apropiati, cu care o ardeam zi si noapte, de prin clasa intai asa, s-au evaporat in patru vanturi. Pana sa le zic ca omul si-a platit definitiv pacatele, tasht!, nu mai era niciunul dintre ei prin preajma. Pe asta nu o zic cu repros si cu batai de piatra, pentru ca oamenii astia oricum nu-mi citesc blogul. Nu zic, ascultau mici drame zilnice, ne ajutam unul pe altul. A fost felul lor de a spune ca problema mea este prea mare pentru ei si s-au retras. Au aparut mai tarziu, treptat, unul chiar si-a cerut scuze ca m-a lasat la greu. Apoi inca una. Oricum, ca orice relatie reincalzita, iubirea noastra de betivi nu a mai durat mult. S-a terminat chiar in scandaluri. Ca asa se intampla cand se aduna reprosuri neexprimate.

Atunci, cel mai mult m-au sprijinit niste persoane pe care le cunoscusem de curand.

Acum, de cand sunt gravida, fenomenul nu este atat de pregnant (ia si jocul de cuvinte!) Dar este! Unii vechiuti s-au retras din peisaj discret, na, unde mai e tovarasia de pahar si umblatul pe patru carari prin cluburi?, unde mai e barfa la care nu mai sunt chiar conectata?, iar unii nouti sunt surprinzator de atenti si de protectivi.

Uneori ma bucur ca nu am mai multi prieteni, sincer. Ca asta inseamna si multe dezamagiri.

Oricum, am tras concluzia ca ne facem mai dezirabili daca nastem pe cineva si devenim cumplit de agasanti in momentul in care ne moare cineva. Ar trebui, culmea cinismului, sa fie invers. Ca poate copilul meu se dezvolta intr-o maimuta urlatoare, enervanta si razgaiata. Ala mort, saracu’, cu ce te mai poate deranja? Ca doar nu te bantuie…

De altfel, genul asta de atitudine m-a facut sa ma obisnuiesc cu ideea ca extremele, bucuroase sau triste, din viata ta le traiesti singur sau cu inca 1-2 oameni.

Superficialitatea este, de fapt, marele colac de salvare al omenirii.

Taximetrie, dulce nebunie!

Da, merg foarte mult cu taxiul. Nu, nu neaparat pentru ca sunt comoda si gravida, ci pentru ca asa m-am obisnuit de vreo sapte ani incoace. Cand vreau sa ma rasfat, ma urc in taxi. Cand vreau sa par cool, merg pe jos. E un stil de viata. Nu mi-as cumpara masina nici pe gratis (sau poate atunci, daca are marca si culoarea care-mi convin mie). Urasc condusul, mi se pare pierdere de vreme in Bucuresti. As fi in stare sa las masina in voia Domnului in mijlocul intersectiei si sa ma duc pe drumul meu nemotorizat.

Din cauza faptului ca ma dau mereu cu taxiul, nu mai simt nicio placere in a dialoga cu taximetristii. Pe nicio tema. Vremea probabila, basescu, steaua-dinamo-rapid. Toti sunt niste academicieni fara noroc, in opinia lor, deci nu are rost sa incerc sa ma ridic la nivelul lor, pentru ca as esua lamentabil. Asa, mai bine privesc pe geam, de obicei, si vorbesc la telefon.

In ultimele sapte zile am dat de doi taximetristi total oligopati.

Unul a reusit sa ma treaca cu suta la ora peste opritoarele de viteza (opritoare, retineti!) care au impanzit orasul. Asta in ciuda faptului ca nici eu si, probabil, nici el nu am vazut o gravida mai gravida ca mine. Mi-a zgaltait produsul unic de conceptie de l-a dat cu mucii de totii peretii. Apoi, ajunsi pe strada la mine la 12 noaptea, i-a zis nonsalant lui J ca nu are rest la 50 roni. Dar stiti, tonul acela, jumatate nestiutor, jumatate jignit: “A, nu am rest la asa ceva!” Adica, genul “e afacerea mea si vrei sa am si marunt?” Adica, genul “e painea mea la mijloc si tu, cacatule de client, vii cu bani neschimbati?” Ne-a carat la un chiosc non-stop, la doua strazi distanta de blocul nostru, timp in care a pornit din nou aparatul.

In acest timp, mie imi crestea nivelul, din toate punctele de vedere.

Am coborat, ca altfel imi scapa dreapta. J era neobisnuit de calm, astfel incat am crezut ca eu sunt nebuna (ceea ce sunt!) si ca omul nu a gresit cu nimic. Am zis, controlandu-ma: “Eu pe asta il reclam”. J reacts: “reclama-l tu, ca daca nu, il reclam eu”.

Asa ca l-am reclamat. Am vorbit si eu (mai civilizat), a vorbit si J (mai rough hardcore). Li s-a rupt lor piesa de la Maybachul lui Gigi ca l-am reclamat io pe nea taximetrist 45 de la As. Am insistat pe faptul ca nu e obligatia mea, ca platitor, sa am schimbat. Dar bacsis tot i-am lasat, dovada ca suntem un cuplu de bovine sinistre.

Azi, cand ma intorceam de la spitalul de bovine gestante, am dat de un nene, cu vata in urechi (apropo, data viitoare imi bag si io pufuleti in dinti si floricele in nas) care de la Polizu pana in Tei a incercat sa ma converteasca la nu stiu ce religie se converise si el acum cativa ani. M-a obligat sa ascult Radio Credinta Vesela sau asa ceva (94,ceva, daca va pasioneaza) unde se vorbea despre familie, rostind, dupa fiecare femela intervievata: “Asta e crestina, bravo ei!” Aleluia, miruieste-ne pe noi! La final, cand i-am dat banii, mi-a dat o carticica de 5 centrimetri pe 7. “Daca o cititi pe asta, nimic nu va mai trebuie”. Eu voiam sa ma apuc de ceva Rushdie sau ceva restante vechi din colectia Cotidianul, dar am renuntat.

Pe asta il chema Iosif. Daca vreti sa treceti la religia lui sau sa-l agatati sau sa va plimbe cu taxiul, ma contactati in privat si va dau numarul sau de telefon.

Pace cu tine, cetitorule!