Răzbunarea în filme

Unii spun că “răzbunarea este arma pros­tu­lui”, iar alții fac niște filme mem­o­ra­bile pe această temă. Răzbunarea este un con­cept vechi, dar în con­tin­uare la modă. Oferă o poveste filmică cu miză mare, sus­pans și ten­si­une. Iată zece titluri care cu sig­u­ranță vă vor stârni interesul:

Inglo­ri­ous Bas­terds
Christoph Waltz — vână­torul de evrei — a fost extrem de apre­ciat pen­tru acest rol. Quentin Taran­tino a oferit o altă viz­iune asupra Holo­caus­tu­lui și construiește o bandă de evrei care a ple­cat la vână­toare de naziști. Și iată cum se întoarce roata și colonelul este la rân­dul său vânat pen­tru a fi ucis și scal­pat, un fel de revers al medaliei.

Trilo­gia răzbunării real­izată de sud coreeanul Chan-wook Park

Sym­phaty for Mr. Vengeance
Ryu este un tânăr care-și iubește sora bol­navă și căreia vrea să-i doneze un rinichi, dar nu reușește din cauza diferenței de grupă san­guină. Atunci ape­lează la trafi­cul ile­gal de organe, dar eșuează. Este con­ce­diat de la jobul său și pen­tru a se răzbuna și a face rost de bani o răpește pe fiica șefu­lui său. Și lucrurile îi scapă de sub con­trol, ast­fel încât la final nu vor­bim de o sin­gură răzbunare, ci de mai multe.

Old­boy
Este con­sid­erat unul din­tre cele mai bune filme ale sale și spune povestea unui om care este încar­cerat timp de 15 ani fără nicio explicație. Când este elib­erat caută făptașii pen­tru a se răzbuna, dar pe par­curs află că răzbunarea lui face parte din planul inițial al răpi­toru­lui. Tur­nurile sunt spec­tac­u­loase, fil­mul este sângeros și dur, dar te ține cu sufle­tul la gură.

Sym­phaty for Lady Vengeance este printre filmele mele prefer­ate și spune povestea unei femei care iese din închisoare după 13 ani, ea fiind acuzată de răpirea și uciderea unui băiețel. Femeia îl caută pe cel care i-a însce­nat crima și intenționează să se răzbune. Pe par­curs aflăm bucățile de puz­zle bine ascunse, pen­tru a putea s-o însoțim în dru­mul morții.

Memento
Fil­mul provo­ca­tor al lui Christo­pher Nolan are două ramificații: prezen­tul care-l prez­intă pe Leonard, un băr­bat care-și pierde amintir­ile și încearcă să-l găsească pe crim­i­nalul soției sale și tre­cu­tul care oferă șansa spec­ta­toru­lui să înțeleagă viața aces­tuia. Este o aven­tură care sigur îți va da bătăi de cap pen­tru că merge din amintire în amintire, dar finalul este pe măsură.

Kill Bill vol. I și II
Din nou Taran­tino, dar de data aceasta cu o Uma Thru­man pusă pe fapte. Ea se trezește din comă și real­izează că bebelușul pe care-l purta în pân­tece a dis­părut. Sin­gu­rul scop în viață este răzbunarea pe echipa din care făcea parte, care a trădat-o. În partea a doua, mireasa își con­tinuă vână­toarea pen­tru a-i ucide pe cei rămași. Fiind vorba de Taran­tino, așteptați-vă la o neb­unie sângeroasă.

Cape Fear
Un Robert de Niro evil și plin de tat­u­aje care iese din închisoare după 14 ani (con­damnat pen­tru viol) și caută să se răzbune pe avo­catul care l-a apărat și pe familia aces­tuia. Mar­tin Scors­ese spune această poveste într-un fel anume, simțindu-se chimia din­tre el și de Niro, cu câteva momente grele, dar și sus­pans maxim.

Brave­heart
Mel Gib­son, actorul prin­ci­pal și regi­zorul fil­mu­lui, este un țăran scoțian care se înfu­rie atunci când niște englezi îi vio­lează și ucid soția. Wal­lace îi alungă pe englezi de pe tărâ­mul Scoției, dar după câteva lupte sângeroase. Și fil­mul devine o poveste despre lib­er­tate por­nită din setea de răzbunare.

Des­per­ado
Anto­nio Ban­deras îl întruchipează pe cântărețul sexy care vrea să-și răzbune iubita ucisă de niște răufăcă­tori. Robert Rodriguez e hard­core și oferă imag­ini șocante și sângeroase. La brațul lui Ban­deras vine și Salma Hayek, care mică-mică, dar reușește să se lupte cu dușmanii iubit­u­lui său mai ceva ca un mil­i­tar antrenat.

Taken
Pierre Morel pune în imag­ini o poveste despre răzbunare care poate fi con­sid­er­ată clișeu. În tim­pul unei vacanțe în Franța fiica lui Bryan (Liam Nee­son) dis­pare, transformându-l pe tatăl aces­teia în vână­tor. El nu se liniștește până nu plătește fiecare pen­tru fapta sa.

10 trucuri pentru îmbunătăţirea memoriei

Faci parte din cat­e­go­ria care uită de la mână până la gură? Care se trezeşte în faţa blocu­lui şi nu-şi aminteşte dacă a încuiat uşa? Şi eu, aşa că am cău­tat câteva remedii pen­tru îmbunătăţirea condiţi­ilor muşchilor cere­brali care se ocupă de memorie.

1. Vor­beşte cu mâinile
Ges­tic­uland ajuţi creierul să-şi amintescă ceva impor­tant. Dacă faci aceste ges­turi cu un scop atunci când înveţi îţi va fi mai uşor să-ţi aminteşti con­cep­tul. Ideea este că tu păstrezi două tipuri de infor­maţii despre ceva ce tre­buie să-ţi aminteşti mai târziu.

Exem­plu: 
când afli numele cuiva încearcă să-l scrii în palmă cu dege­tul.

2. Chill
Cal­mul şi lipsa stre­su­lui ajută creierul să se focuseze pe mem­o­rie. Studi­ile arată că atunci când un om este foarte stre­sat, partea creieru­lui care se ocupă de mem­o­rie se micşore­ază. Un alt studiu arată că per­soanele cu prob­leme emoţionale sunt pre­dis­puse la prob­leme de mem­o­rie. Renunţă la stres, deşi pare absurd este destul de sim­plu: nu lăsa jobul să-ţi ocupe tim­pul liber, nu-ţi fă pla­nuri de week-end şi scoate relaţi­ile neg­a­tive din viaţa ta.

3. Somn
Amer­i­canii au o vorbă, “sleep on it”, adică dormi pe ea şi o folos­esc atunci când tre­buie să ia decizii impor­tante. Ei bine, se aplică şi som­nul bun ajută la o mem­o­rie bună. 6 ore de somn neîn­tre­rupt din momen­tul în care ai învăţat şi până ai nevoie de ele sunt sufi­ciente pen­tru creierul tău. Dar tre­buie să te duci direct la somn fără alte activ­ităţi sau noi infor­maţii ca a doua zi să fii fresh.

4. Legume şi fructe
Con­sumul de anu­mite fructe şi legume pot ajuta memo­ria: broc­coli, conopidă, varză de Brux­elles, spanac sau napi. Strugurii şi merele verzi sunt de aseme­nea fructe care ajută la memorie.

5. Alătură-te unui club de carte
Nu numai citi­tul ajută la îmbunătăţirea mem­o­riei, dar şi dis­cuţi­ile de după sunt nece­sare. Mai ales dacă eşti ală­turi de pri­eteni poţi for­ti­fica funcţi­ile lob­u­lui frontal. Pen­tru asta tre­buie să treci la o gândire mai pro­fundă şi la căutarea sem­nifi­caţi­ilor din carte.

6.  Yoga
Exer­ciţi­ile med­i­ta­tive ajută funcţi­ile cog­ni­tive şi ascuţeşte abil­i­tatea gândirii crit­ice. Dacă nu-ţi place yoga să ştii că orice fel de exer­ciţii ajută la îmbunătăţirea mem­o­riei deoarece creşte cir­cu­laţia sân­gelui în corp şi mai ales în zonele care se ocupă de memorie.

7. Miroase roz­marin
Într-un studiu recent a ieşit la iveală că mireasma care ajută la mem­o­rie este rozmarinul.

8. Atenţia
Poate spuneţi că vor­bim automat de atenţie, dar multe per­soane care se plâng de pierderi de mem­o­rie au de fapt prob­leme de atenţie. Ori au fost dis­traşi ori nu au ştiut cum să înveţe de la bun început. Încearcă să nu mai faci cinci lucruri deo­dată, ci focusează-te pe cel mai impor­tant, adică stinge tv-ul când citeşti ceva şi nu-ţi lăsa ochii sau mintea să cutreiere aiurea.

9. Învaţă un cân­tec nou
Ai păţit-o să cânţi un cân­tec vechi de 10 ani şi să real­izezi că nu-i ştii ver­surile? Ei bine, caută un câtec şi învaţă-i ver­surile, pe lângă mem­o­rie este şi amuzant. Vei lucra cu două feluri de mem­o­rie: audi­tivă şi ver­bală, ceva ce nu faci prea des. Studi­ile arată că cu cât ne antrenăm creierul cu pre­ocupăr int­elec­tuale cu atât ne ampli­ficăm rez­ervele cog­ni­tive şi putem reduce riscurile de demenţă.

10. Mâzgăleşte
Când ai dese­nat ultima oară floricele şi inimioare? Un creion care se joacă pe hâr­tie este o metodă optimă de îmbunătăţire a mem­o­riei. Dacă nu te con­cen­trezi asupra infor­maţiei, nu o per­cepi ca atare şi nu ai cum să ţii minte ceva ce nu ai învăţat.

Oh, zi frumoasă de joi

Prob­a­bil că îmi sorb cafeaua sub poama coaptă din ograda bunicii. Am lăsat totul în urmă şi-am por­nit într-o călă­to­rie a regăsirii, dar mai ales într-o călă­to­rie a dorului.

Pe lângă dorul de fiinţa sufle­tu­lui meu, bunica mea, mă apasă melan­colic amintir­ile copilăriei petre­cute la ţară. Ce vre­muri şi câtă viaţă curgea prin sătu­cul din Moldova. Acum toate-s triste şi pustii. Bătrânii au murit şi urmaşii au ales dru­mul oraşu­lui sau dru­mul altor ţări, în căutarea de mai bine.

Au rămas dru­mul cu colb ce-ţi rămâne pe picioare şi şanţurile adânci de la ploaie. Au rămas Ţintir­imul care tronează ca un stăpân dea­supra sat­u­lui, crucea de pe Per­chiu care se vede în zare şi câte-un lătrat de câine ici-colo. Râpele adânci se tot lărgesc şi pămân­turile rămân nelu­crate, pline de buruiană. Porţile-s mai mult fer­e­cate, pânzele de păian­jen înceţoşează privirea. Lem­nul şubred se îndoaie a senec­tute şi se înnegreşte de la vremuri.

Un sărut mâna din când în când. Un radio pe Româ­nia Actu­al­ităţi. Un cocoş mai curajos.

Au rămas în noi ver­ile cu strigăte şi chiui­turi. Vama Veche şi Metal­lica. Lem­nul ce tros­nea în fiecare seară în focul de tabără. Iubir­ile neîţe­lese sub clar de lună. Pădurea unde făceam pic­ni­curi. Corhana sus şi jos. Ulu­cul acum spart, atunci pregătit să ne spele cu apa rece de râu. Zilele de prăşit păpuşoiul sau cosit luţărna şi ser­ile calde cu apusuri magice.

Au rămas în noi toate şi-mi strigă vis­cerele de dorul lor.

Vă las în con­tin­uare să răs­foiţi micul proiect şi să ne reve­dem sănătoşi!

Nu e greu să mănânci sănătos

Să avem o ali­men­taţie sănă­toasă nu este atât de difi­cil pre­cum pare. Tre­buie să fim atenţi la câteva reg­uli care vor reuşi să ne echili­breze şi să ne ajute.

1. Mănâncă înainte să-ţi fie foarte foame pen­tru a evita exce­sul
Ca şi cu lichidele, dacă bei când ţi-e sete este prea târziu. Bea un pahar de apă înainte de masă pen­tru a nu mai fi aşa înfometat.

2. Ia bucăţi mici de mân­care şi mestecă-le bine
Un truc este să pui tacâ­murile la loc după fiecare îmbucă­tură, asta te ajută să mănânci mai încet şi ajută stom­acul să se sat­ure înainte să mănânce prea mult.

3. Mănâncă cu stom­acul şi nu cu ochii
Lasă cor­pul să te anunţe când e plin şi nu creierul care întot­deauna va cere mai mult decât e nevoie.

4. Mestecă-ţi calori­ile, nu le bea
Bău­turile pot adăuga multe calorii mesei tale, mai ales sucurile car­boga­zoase. Nici sucul de fructe nu este mereu alegerea potriv­ită aşa că mai bine bea mai multă apă.

5. Mănâncă micul dejun cât mai devreme cu putinţă
Îţi va pune metab­o­lis­mul în miş­care încă de dimineaţă. Orice ai face, nu sări peste micul dejun pen­tru că este cea mai impor­tantă masă a zilei. Dacă sari peste micul dejun îţi dere­glezi metab­o­lis­mul şi poţi ajunge chiar să te îngraşi.

6. Mănâncă diverse fructe şi legume la mese pen­tru a primi vit­a­minele şi min­eralele nece­sare
Verdeţurile oferă cal­ciu, mag­neziu, fier, pota­siu, zinc, vit­a­minele A, C, E şi K şi for­ti­fică sân­gele şi sis­temul respirator.

Legumele dulci aduc apor­tul nece­sare de zahăr, ast­fel nu vei mai tânji după cio­co­lată. Poţi con­suma porumb, mor­cov, cartofi dulci, sau ceapă.

Fructele oferă fibre, vit­a­mine şi antiox­i­danţi. Cele cu boabe luptă împotriva can­ceru­lui, merele oferă fibre, por­to­calele au vit­a­m­ina C etc.

7. Mai mult peşte
Măcar două porţii de peşte pe săp­tămână incluzând o porţie de peşte uleios.  Poţi alege peşte proaspăt, con­ge­lat sau la con­servă, dar cel la con­servă sau cel afu­mat poate avea prea multă sare.

8. Puiul nu e mereu o alegere sănă­toasă
Multe fast food-ui oferă sand­vişuri cu pui prăjit şi pâine albă care sunt mai grase ca un ham­burger. Gră­tarul de pui este o opţi­une mai bună.

9. Fără grăsimi sat­u­rate
Caută pro­duse cu grăsimi desat­u­rate ca legumele uleioase: floarea soare­lui, măs­line, avo­cado, alune sau seminţe.

10. Mai puţin con­sum de zahăr, sare şi făină albă
Aceste trei pro­duse albe sunt nocive organ­is­mu­lui. Încearcă să le reduci cât mai mult cu putinţă.

Filme cu finaluri triste

A venit vre­mea aia când tre­buie să scurtăm plim­bările şi să avem mereu o umbrelă la purtă­tor. Adio san­dale, bine aţi venit pantofiori şi ciz­muliţe. Eşar­fele se pun din nou la gât şi nasul se răceşte pe zi ce trece. Pe lângă toate schim­bările de ordin fizic apar şi cele de ordin emoţional.

În ton cu depre­sia de toamnă iată câteva filme cu finaluri triste.

Sweet Novem­ber (2001)
Char­l­ize Theron şi Keanu Reeves m-au deter­mi­nat să văd fil­mul ăsta de vreo trei ori. Şi de trei ori să bocesc cu sug­hiţuri. Povestea este una sim­plă: el un om prea ocu­pat cu munca o întâl­neşte pe ea, femeia care-l face să iubească. Numai că ea nu mai are timp să rămână să se bucure pen­tru că tre­buie să urmeze alt drum. Care? Nici nu mai con­tează, oricum o să te frângă până ajungi în punc­tul ăsta.

Remem­ber Me (2010)
Fil­mul ăsta nu m-a con­vins mai deloc. Mi-a plă­cut finalul care este oare­cum neaştep­tat, deşi bân­tuie o stare ciu­dată în film. Povestea de dragoste se des­făşoară între doi tineri destul de trauma­ti­zaţi. Totul e min­unat până într-o zi când Ally află că marea ei iubire este bazată pe o min­ci­ună. Robert Pat­ti­son n-a exce­lat cu rolul. Este un film uşurel, bun pen­tru o seară light.

Eter­nal Sun­shine of the Spot­less Mind (2004)
Jim Car­rey face un rol extror­di­nar ală­turi de Kate Winslet. O poveste de dragoste aut­en­tică şi plină de pro­fun­z­ime. Un cuplu de tineri decide să-şi şteargă memo­ria. Pe toată durata pro­ce­su­lui revin amintir­ile de la început şi ast­fel aflăm şi povestea lor şi ce i-a deter­mi­nat să aleagă o măsură aşa dras­tică. Drama începe când cei doi real­izează că vor să renunţe la şterg­ere şi nu pot.

A walk to remem­ber (2002)
Vari­anta ado­les­centină a fil­mu­lui “Sweet novem­ber” care se trage din “A love story” şi tot aşa. Fil­mul este drăguţ cu Mandy Moore în rolul prin­ci­pal care oferă o sen­si­bil­i­tate aparte. A fost apre­ciat la vre­mea lui şi cred că încă mai poate să emoţioneze.

Closer (2004)
“Hello stranger” şi Damien Rice cu “The blow­ers daugh­ter” mi-au rămas întipărite în creier. Povestea a patru oameni, două cupluri şi ce se petrece când dragoste se com­plică şi schimbă partenerii. Dis­tribuţie de excepţie. Fil­mul nu este creat să te facă să plângi în pumn, ci să reflectezi asupra iubirii.

Titanic (1997)
Acum 13 ani James Cameron a atins apogeul emoţi­ilor când a decis să-l ucidă pe Leo aka Jack Daw­son. Nu vă spun de câte ori am văzut fil­mul că veţi râde de mine. Nu asta con­tează, ci fap­tul că este un film emoţio­nant care atinge toate inim­ile. Cla­sica poveste fata bogată — băiatul sărac şi drama scu­fundării Titan­icu­lui s-au îmbi­nat per­fect şi l-au făcut unul din­tre cele mai bune filme cu final trist.

Temeri

In afara de fobiile explicate acum cateva luni, eu mai o teama majora.
Mi-e teama sa nu cad. Nu-mi place sa cad.

Bine, presupun ca nimeni nu este atat de bolnav la cap incat sa-i placa sa traga ici si colo cate o cazatura. Mie mi-e insa groaza.

Gheata de pe jos ma paralizeaza. Ma tarsai ca o baba pe polei, ma tin de masini, daca alunec apuc in disperare primul om care trece pe langa mine. Mi-e frica rau de tot!

La munte… care munte? Pai de la cazaturile luate in adolescenta pe traseele montane cred ca mi se trage. Am cazut in cap o data, in tabara, clasa a 10-a spre a 11-a, cu madam Nicolae de economie, care nu era zdravana, ne cara prin coclauri. Am cazut in cap, in noroi. Vaca de profa ma curata cu servetele si radea de se caca pe ea. Dragalasii de colegi mi-au spus atunci ”Camuflaj”.

Oasele mainilor si picioarelor mi le-am rupt de nenumarate ori. Am cazut de pe biblioteca, de pe trotuar, la patinoar, am lesinat pe strada si mi-am fracturat mana, m-a scapat boyfriendul din brate.

Cand pic, ma dezechilibrez rau de tot. Ametesc, aproape ca lesin, chiar daca nu ma lovesc rau. Este o frica inainte de a fi o senzatie fizica. Am in minte ideea ca daca am ghinion, pot sa si mor de la o cazatura banala.

Idei matinale

Sa va zic de ce m-am trezit atat de devreme.

Mi-am pus in gand ca de ziua mea sa imi fac un tatuaj, asa ca dimineata de tot am deschis ochii si am inceput sa ma gandesc la tatuaj, si la ce model sa bag si la faptul ca mi-e frica.

Mi-e oarecum clar unde o sa-l fac. O sa-l fac undeva la oaresce vedere, adica pe mana sau pe decolteu. Ceea ce inseamna ca nu va fi mare. Dar nici mic.

M-am gandit la doua modele.
Unul ar fi o pisica.

Genul asta, lungana, rautacioasa, nu o pisica de treaba. Daca e pisica, e alb-negru. Adica neagra. Basement cat.

Al doilea ar fi un diamant. Daca tot ziceam ca nu am diamante si vreau diamante, poate pot sa combin diamantul cu tatuajul. Din pacate, nu am gasit un model care sa-mi placa. Poate imi aratati voi.

Baba de cartier si copilul. Copilul MEU

Ba nene! Iar am niste draci din aia, cei mai furtunosi. Pe specimenul baba de cartier care nu are ce face si pleaca de acasa pe polei, desi are 94 de ani si 219 kile. Nu le mai halesc!

Recunosc ca, din punct de vedere bunicesc, eu sunt cam sociopata. Nu am avut bunici, cunosc, pierderea mea!, deci nu am habar ce inseamna dragostea si atentia buniceasca. Am avut in schimb o hoarda de matusi si unchi pe la Buzau, Mizil, Ploiesti, Campina.

Ei imi acordau pe timp de vara azil la, cat sa-i scape pe ai mei de plod, dar nu-mi acordau si rasfatul cuvenit si mult obisnuit. Dimpotriva, scatoalcele impartite cu justete celor 8 verisori cat populam, pe vremea aceea, curtile dumnealor.

Asa ca, sa ma iertati, nu am fost in pozitia de nepoata de bunica, nu apreciez efuziunile babelor de pe strada la adresa copilului meu.

Incepe cam asa.
– Vai, ce draguta e! Manca-o-ar mama! – sasaie baba de cartier care nu are treaba acasa.
– Multumesc, schiteaza vipera de Oana un zambet politicos, dar nervos.
– Cum are ea caciulita si fularas! – continua, cu priviri inchizitive, Tanti Nimeni. Doar-doar o intrezari o crapatura prin care copilul sa fie atacat de ger.
– Are, are… (in gand: cum pula mea sa nu aiba, ca doar nu e copilul lui Mos Craciun).
– Daaaa’ nu sta cam stramb in carut?

Aici boiling point-ul meu se apropie vertiginos. Da, copilul statea stramb in carut pentru ca acest copil sta stramb in carut. I se rupe in 14 ca, stand stramb si relaxandu-se si dand din picior si adormind si simtindu-se bine, deranjeaza dorinta de simetrie a babei de cartier pe care nu o cunoaste nimeni, dar care simte nevoia sa se bage in seama.

AUZI, LUME! Problema era ca plodul MEU statea cum voia muschii LUI in carutul LUI.
Dar asta nu e tot!

Maica-mea, care se uita in gura tuturor handicapatilor, se repede la fie-mea si vrea s-o indrepte. Poate v-am mai spus, mama are un apetit pentru straini ceva de speriat.

Si aici m-a apucat isteria.
Nu-mi mai amintesc exact.

Ceva de genul “Pai ce cacat, femeie, tu te iei dupa toate babele handicapate care comenteaza ceva de copil?” Si am disparut de langa ele, ca le luam si la bataie.

Tineti minte intrebarea aia: ”unde se duc batranii la toate orele?” Am gasit raspunsul. se duc sa agate femei mai tinere cu copii, ca sa le terorizeze cu sfaturi despre vestimentatia, postura si comportamentul copilului.

De-acum o s-o leg pe Olga cu lanturi de masina, ca sa stea dreapta in carut. In rest, luati pasaretul batran din calea mea cateva zile, ca nu sunt deloc amabila.

Vreau sa stralucesti ca un diamant

Ce o sa scriu acum aici o sa sune a cliseu, dar imi asum riscul.
Dintre toate cadourile din lume pe care le-as putea primi, cel mai urgent mi l-as dori pe ala, cel mai bun prieten.
Nu, nu un caine.
Da, un diamant.

Ma uit acum pe fereastra, bate soarele in particulele minuscule de zapada care se scutura din copaci. Ma ametesc.
Nu vreau sa aiba semnificatie, nu vreau sa fie montat pe un inel. Cel mult atarnat pe un lant, sa-l tin langa piept.

La diamant ma fascineaza inutilitatea frumusetii. Imi plac la nebunie lucrurile inutile. Poate prea mult. Poate de-asta am o colectie intreaga de amintiri si reusite futile. Dar sunt ca diamantele pentru mine. Pretioase, desi nu moare nimeni daca le arunci la closet.

Vreau un diamant prin care sa privesc ca printr-un pahar cu vodca Finlandia si prin care sa vad mai frumos.

Mersul pe strada pentru Olga e ca Stradivariusul pentru omul de pestera

Poate ca ati inteles totul din titlu. Totusi simt nevoia sa explicitez.

Am iesit azi afara cu carutul. Ajung cu plodul incarutat pe Doamna Ghica, eliberez plodul pentru a merge pe jos.
Plodul impiedicat de vesminte si incaltari sta nitel pe loc, apoi intra intr-un gang. Stiti de care! De-ala facut ca, atunci cand treci prin el, sa te pisi pe peretii lui sau macar sa-ti lasi cainele sa se pise acolo.

Obisnuitul gang bucurestean, unde se aduna miresmele cele mai seducatoare. Eternul gang pe care nu-l traversezi noaptea, caci la capatul celalalt s-ar putea afla un cetatean care ti-ar putea oferi 3 grame de coca sau un cutit in omoplati, in schimbul telefonului mobil.

Ma duc dupa copil, il inhat, il duc inapoi in strada. Copil intra in gang. Din nou. O insotesc pana la jumatate, apoi ii zic: “Pa, Olga, mama pleaca!” Si ma indrept spre capatul luminos. Ma intorc sa vad ce face. Ma urmareste fara regrete din priviri. Se intoarce pe calcaie. Si fuge tropaind in directia opusa mie, ca si cand ar fi scapat de o bataie de cap.

Ca si cum ar fi avut o treaba acolo, in capatul naspa al gangului. In plus, e clar ca nu are notiunea abandonului, atata vrea cat EA este cea care ma abandoneaza pe strada.

A, si seamana teribil cu Goanta, canisul nasi-mii. Ala, cand il scoteai la plimbare, te tara la fiecare scara de bloc, ca el credea, saracul, ca a ajuns acasa si voia sa intre. Iar eu trageam de lesa aia de-l strangeam de gat pe animal.

Mai mergeam trei metri normal, alta scara de bloc, alta smucitura, acelasi Goanta care dadea cu capul in geamuri… Asa si Olga. Se agata de toate usile de magazin, de bloc, de exchange, de pariuri, de shaorma…. Iar eu incerc s-o smulg, iar ea se prinde si mai tare… Si tot asa.