Fără categorie

Amintiri cu crini

Nu ştiu cum stă lumea cu mirosurile, dar eu am câteva întipărite bine în minte. Parfumul florii de liliac, al lăcrămioarei, al salcâmului şi am crinului. Nu al crinului imperial, deşi îmi place şi acela destul de mult, ci parfumul crinului alb de curte.

Eh, şi de ce când îi simt mirosul mă năpădesc amintirile? Pentru că în perioada asta a anului e sezonul crinilor albi, iar atunci când eram mică, în şcoala generală, ştiam că la festivitatea de premiere din ultima zi de şcoală îi voi duce învăţătoarei mele crini albi de la ţără. Iar asta se întâmpla an de an. Făceam aprovizionarea de la ţară, avea bunica mea, nu ştiu dacă mai are şi acum, o alee în curte plină de crini pe o parte şi pe alta. Si mie îmi plăcea să mă învârt pe acolo 😀 Ador mirosul crinilor albi.

Acum se face că am pe birou o vază cu mulţi crini şi m-au năpădit amintirile. Unii sunt imperiali şi unii de curte. Cine îşi poate imagina mirosul care e prin casă…