Fără categorie

Aventuri cu montain bike-ul

Muhaha, alte aventuri cu montan bike-ul meu, care azi, îmi cerea în disperare : “vopseşte-mă, vopseşte-mă”. A, să nu credeţi că e urâtă, numai că nu mai are abţipilduri, şi aşă că, în curând o s-o vopsesc.

Dar să trecem la aventuri. Azi cu un prieten (ca deobicei) am mers să ne plimbăm. Am mers noi, până vedeam o cărare. Ştiam unde duce (aproximativ) şi ca să schimbăm ruta, nu am mai mers pe şosea (daca i se poate spune aşa) şi aşa am mers pe aratură. Gângăni peste gângani, Urcasem noi prima parte, mai aveam vreo 100 de metri. Mai mergem un drumuleţ, il ignorăm, crezând că avem drum la final, la autostradă. Mergem noi voioşi, ne oprim la autostradă, ne uitam după un drum, şi… nimic. Dezamăgiţi, mergem înapoi, amintindu-ne de acel drumuleţ.

A fost salvarea noastră, dar în acelaşi timp şi un dezastru, deoarece nu am văzut aşa drum niciodata. La început părea promiţător. Am mers, peste 30-40 m. prima tufă. Trecem de ea, dăm peste altele peste 20-25 m. Trecem şi de ele. Mergem noi cât se poate, dar la final, dăm peste o plantaţie de pastai. (pwn). Eram morţi, iar pe biciclete nu puteam merge, deoarece erau două drumuleţe făcute de nenea căruţa.

Bun, mergem pe jos, la final, eu fiind mai “şmecher” urc pe bicicletă, trec de păstăi, dau de fân, aici, merg eu vreo 5 m. şi nu mai pot, mă dau jos de pe ea să pot merge mai departe. Ieşim din toate astea, intră iar pe şosea, ne curătăm bicicletele, cel puţin eu că aveam atâtea paie în roata din spate.

Le dau jos, mergem până la capăt, iar mergem la autostradă. Mergem, ca deobicei verificăm “marfa”, nu vă gândiţi la druguri, că nu sunt de ală, mâncăm, 2-3 sămânţe (marfa), dar mai trebuie să mai stam puţin şi sunt ok. Stăm noi acolo, circa 15-30 minute, toate bune şi frumoase.

Drumul de întoarcere, speed ca deobicei. Prima pantă, viteză mică, sub 50 (că eu merg cu 30 în sat) a doua, mai mare, mai multă viteză. Vin eu cu viteză mare, maşină în spatele meu, eram să intru în sanţ, şi sincer, la viteza care o aveam, îmi rupeam vreo două oase, că deacum am experienţă. Trecem noi peste gropi, de parcă nici nu le simţeam, şi ţin să anunţ că nu am suspensie. Am ajuns repede în sat, deoarece am avut ce să discutăm, şi cum se spune : “Unde-i unu nu-i putere, unde-s mulţi, puterea creşte”. Numai că la noi era că timpul a trecut mai repede.

Ce mia plăcut la această “expediţie”?

 

  • Viteza
  • Urcarea, coborârea
  • Statul de vorbă
  • Plimbarea pe câmpie

 

Ce nu mia plăcut?

 

  • Gângăniile
  • Că a trebuit să ne întoarcem
  • Maşinile
  • Că mi-am uitat telefonul acasă