Experiente

Cu toate ca nu-i vedem, cei mai mari dusmani ai omului sunt microbii care se ascund chiar in casa noastra. In acest sezon suntem atacati atat de viruslui A H1N1, cat si de H3N2. Organizatia Mondiala a Sanatatii a emis avertismente si in acest an cu privire la gradul de contaminare si raspandire ale acestor virusuri. Din ceea ce zic statisticile, peste 70% dintre bolnavi iau virusul de la musafiri sau neamuri.

Va trebui astfel sa se efectueze o dezinfectare corespunzatoare a locuintei dupa vizita persoanelor dragi in casa voastra. Dupa ce ati primit vizita unui prieten racit, va trebui sa intrati in alerta. Raceala se transmite prin aer si prin suprafetele contaminate. Nu va fi nevoie decat sa atingeti palma unei persoane bolnave pentru a prelua pe corp agentii patogeni.

Un spray dezinfectant este binevenit la casa omului. Puteti sa pulverizati locul de pe canapea, cuierul, prosopul de baie sau chiar canapeaua cu care invitatul a intrat in contact. Nu uitati sa curatati si telecomanda. Imediat ce ati curatat o suprafata, ar fi indicat sa aruncati buretii de bucatarie folositi. Buretii de bucatarie reprezinta un paradis al virusurilor. Inlocuiti cat mai frecvent buretii pe care ii folositi in casa.

Nu ştiu de ce nu-mi prieşte această lună deloc. Luna septembrie pentru mine e o lună de plină depresie, o lună în care totul şi toate sunt întoarse împotriva mea. Poate că e din cauză că e ziua mea, sau poate că luna asta “ghinionul” meu e la apogeu, dar sincer, luna septembrie nu îmi prieşte.

Eu cred că ar trebuie să fie cea mai fericită lună din an, dar… plm…de unde atâtea motive de fericire, că e ziua mea… mare lucru, că e ziua îndrăgostiţilor, o altă zi de rahat, intrăm în post… Ce treaba are postul cu prostu?

Mă rog… vă las cu un paragraf mult prea frumos:

În vacanţa dintre semestre am fost plecat de acasă 4 zile, nu ştiu dacă v-am spus, dar am fost plecat la varămea. Bun… pe lângă distracţia maximă, nopţi de neuitat şi toate cele (nu o să zic de ce nopţile au fost de neuitat că aş supăra unele persoane, cred…). Mă rog, am rămas uimit, duminică când am fost la biserică.

Poate credeţi că nu prea merg la biserică, din cauza articolelor în care critic religia în sus şi în jos, dar mersul la biserică pentru mine e ca mersul în parc (cine ştie cunoaşte!). Aşa… şi intru în biserică cum intru şi la mine, fără fes (că şi aşa nu port, deoarece am părul mare) tot în regulă. Mă aşez în bancă, şi să stau să dorm…

Iau poziţia mea de la biserică, cu mâinile în buzunar sau strânse la piept şi ridicăte că intră popa, stai jos că începe evanghelia. Mă rog… Faza ce ma uimit au fost, că toţi! Da toţi, înafară de mine stăteau cu mâinile strânse, ca atunci când te rogi, numai că nu la piept, dar tot stăteau cu mâinile strânse.

Când am văzut asta am rămas “:O “, şi… ca oricare altă persoană, a trebuit să mă adaptez că mă simţeam “prost” să văd că toate persoanele stau într-un fel şi eu stau ca un bou la poartă nouă. Aşa că m-am adaptat, şi… încă sunt uimit… Asta îmi aduce amine de un alt eveniment, dar na… nu vi-l mai povestesc.

Nuştiu cum să o exprim mai bine, dar mă simt aşa mândru că stau în acest sat numit TĂMĂŞENI. De ce? Poi azi… când căutam pe google map un alt sat (Bâra) să văd pe unde ar fi pe lângă Tămăşeni, am avut plăcuta plăcere să văd că Tămăşeniul e trecut pe Google Map destul de repede, faţă de alte sate.

Nu ştiţi cât de bucuros sunt la ora actuală :X
Hai că vă las o imagine, să nu ziceţi că vă mint.

ce mandru sunt Mă simt mândru!

P.S: Vă rog din suflet, nu folosiţi imaginea aceasta pentru a veni după mine pentru a mă ucide! Că am avut bun simţ şi am lăsat toată imaginea, cu drumuri şi tot aşa mai departe! Deci… vă rog din suflet să nu veniţi după mine!

Tovarăşi! Vă zic sincer, că de vreo 2 ani zic că îmi repar bicicleta mea mountain bike. Bine, nu pot zice că acu un an, pardon 2, că suntem în 2010, nu mergea, mergea strună, numai că avea pana pe roata de spate. No problem, se umflă. Dar, de anul trecut, adică domnul 2009, a vrut să fac pana şi pe faţă.

Las că trece şi asta nu? Se umflă, dă-o în măsa, dar ce era mai important sa stricat. Să nu mai zic că franele sunt ieşite din calcul încă de când mă ştiu, maxim 3 luni dacă am avut frane la bicicleta mea, deci vă daţi seama ce băiat cuminte sunt. Dar anu trecut, mi s-au stricat pedalele, lanţu + că nu merge decât în viteza întâi. Pff… Ce aş putea să îi fac? Să o pun în magazie şi să o las să putrezească acolo! Decât să o repar mai degrabă iau alta… Pff… M-am lăsat păgubaş oricum de mult timp, dar voiam să împărtăşesc şi cu voi asta, mai ales că neamţu organizează concursul “Mă las pagubaş”.

Primesc un mesaj de la o fostă colegă de liceu și-mi spune că dorește să vorbim. De când am aprofundat psihologia, sincer, îmi pare bine că lumea mă contactează și mă roagă să dau sfaturi sau să vorbim. Uneori simt și eu nevoia de un sfat sau poate doar să mă descarc și nu găsesc persoana potrivită, mă bucur totuși că pot fi eu pentru alții. Eu știind că în liceu ea era o fată binedispusă și foarte energică, îi răspund la apel și încerc să-i trasmit o stare de bine. După ce i-am răspuns a izbucnit în plâns.

Ea: Mihai, tu știi de relația mea cu Daniel?

Eu: Da, cum să nu! De ce?

Ea: Și-a bătut joc de mine

Gândul m-a dus la cu totul altceva. Sincer să fiu, am crezut că a abuzat de ea.

Eu: Adică?

Ea: M-a aruncat pentru alta!

Eu: Înseamnă că nu te merită!

Ea: Da, dar câte am făcut pentru el

Amândoi sunt la facultate, el la teologie, iar ea la limbi străine. Pot spune că ea a fost o fată conștiincioasă, toți profesorii o știu ca o elevă exemplară. Aveau un an de relație împreună. Mi-a povestit cum de ziua lui, i-a umplut camera cu baloane și mesaje. În fiecare balon a pus un bilețel pe care scria Te iubesc!. El nici măcar nu a băgat-o în seamă, ba mai mult, i-a spus să-și strângă dezordinea că hârtia și cauciucul nu-l impresionează. Ba mai mult, cu două săptămâni înainte să se despartă el își făcuse o prietenă. După ce a aflat, mi-a spus că și-a un testament pe care la trimis mamei sale. A vrut să se sinucidă. Prietenii o tratau cu spatele, unii o înjurau, alții o condamnau. A intrat în depresie, la examene și colocvii nu s-a dus, nici nu mai are timp să învețe și este conștientă că și-a compromis anul la facultate.

Am rămas fără cuvintedintr-o fată exemplară, un ratat a reușit să o întoarcă la 180°. Abia aștept să mă întâlnesc cu ea în această Duminică, sunt sigur că are multe pe suflet.

Învață din greșeala ei! 

Într-un moment de inconștiență mă apuc să vizionez filmul Ho Ho Ho 2 O Loterie de Familie. Sincer să fiu, primul film din seria Ho Ho Ho mi-a plăcut. Actori decenți, poveste interesantă, iar cadrele sunt foarte frumoase. Poate asta m-a făcut să vizionez și cel de-al doilea film din serie. Îmi fac o cafea, o pungă de popcorn și rulez filmul.

Primele secvențe mi-au dat dureri de cap. Vocea pițigăiată și limbajul de moldoveancă al Andreei Marin  (moldoveancă) îmi cam perturbă neuronii, ăia pe care-i mai am. Ea devine un Chuck Norris, cum fac copiii o mișcare, pac e și ea acolo. Îmi place faptul că regizorul scoate în evidență mentalitatea copiilor și, în general, a oamenilor din ziua de azi: glume răutăcioase, bătăi, taxe de protecție, materialismul, înșelătoria, goana după bani, ș.a.m.d.

Replicile nu-mi transmit nici un mesaj, iar erorile regizorale sunt peste tot. După ce fetița scapă de Andreea Marin, locul lui Chuck Norris este luat de Dragoş Bucur. Bă, cum pula mea se face că mereu, dar mereu se află el acolo. O fugăresc oamenii pe stradă, coboară pe niște scări, pac! Jos e Dragoș Bucur! Fuge dintr-o casă, pac! Dragoș Bucur e afară!

Anca Ţurcaşiu, care vorba aia, are anii în spate de actorie, joacă ca pula. După un apel telefonic, face trecerea dintr-o femeie bogată care își iubește fetița, într-un traficant de carne vie prin niște replici de căcatul. Imediat după ce Anca Țurcașiu îi spune fetiței că va merge cu ea într-o călătorie, pac! Apare Dragoș Bucur cu o flotă de polițiști care nu știu că ar trebui să pună cătușe unui infractor, nu să-i aranjeze covorul roșu. Regizorul are o imaginație foarte limitată și duce unele secvențe până în penibil. Aș dori să aflu ce a dorit el de la secvența cu Anca Țurcașiu. Charlie Chaplin a turnat o secvență banală de 342 de ori, în cazul nostru, e ceva de genul:

Anca Țurcașiu: -Uite ce e, Ema, eu trebuie să plec într-o călătorie de afaceri câteva zile!

Fetița: -Dar nu pot, am ceva important să-ți spun!

Anca Țurcașiu: -Nu vreau să-mi spui nimic! E foarte clar, trebuie să-nțelegi, din momentul acesta gata, vi cu mine!

Fetița: -Dar

Anca Țurcașiu: -Nici un dar! Sa-nțeles?

Jesús del Cerro: Tăiați! E bine! Bag pula! Pauză de masă! 

Totuși, din tot filmul ăsta am apreciat cum joacă Gheorghe Vișu, el fiind un tată lăsat la azil care încearcă să-și combine băiatul detectiv cu Dana Rogoz. Îmi place scena în care el trișează, dar desigur, nu trece nimic de Dragoș Bucur. El este înstare să-i spună în ce secundă s-a gândit să trișeze, ce parte a creierului a acționat prima dată, iar dacă Ana are două mere și îi dă unul lui Andrei, Dragoș Bucur știe care-i circumferința soarelui în raport cu greutatea. La final se numără invers până la Crăciun de parcă ar fi Revelion, iar ceasul, incredibil, nu a bătut niciodată.

Cinemagia îi acorda nota 7.5 din 143 de voturi, după părerea mea, filmul rămâne corigent. O distribuție foarte activă în domeniu și totuși, unii spun replicile ca pe niște poezi, nu trasmit nici o emoție, iar cadrele nu mi-au plăcut deloc.

M-am decis să fac o plimbare ca să mai oxigenez creierul. Vremea fiind superbă, m-am decis să mă plimb prin port. Mă așez pe o bancă și am început să caut rezolvări pentru problemele mele. După câteva minute, aud o femeie cum își ceartă copilul, nu numai atât, îi pleznește câteva palme, iar copilul cade pe spate. Am rămas pur și simplu fără cuvinte. Cum o mamă își poate bate copilul în asemenea hal? Și mai important, de ce gardianul pulii nu a intervenit? Văzând că femeia aceea chiar nu încetează, mă duc lângă ea și îi zic:

Eu: -Eu zic să încetați!
Ea: -Ce te bagi tu? Care-i problema ta? E treaba mea cum îmi educ eu copilul!
Eu -De ce îl lovești? Ce îți făcu?
Ea -Nu te băga, eu l-am făcut, eu îl omor!

M-am enervat enorm, parcă am văzut-o pe mama.

Eu: -Fă! Nu ai nici un drept să-l lovești! Ia mâna în morții mă-tii de pe el!
Ea: -Vezi cum vorbești că te snopesc!
Eu: -Bă, proasto, dacă l-ai făcut tu, asta nu înseamnă că-l poți omorî! Ești retardată?

Scot telefonul din buzunar și când să apelez la 112 ( nu că m-ar fi ajutat foarte mult), tipa se calmează instantaneu. Eu nu înțeleg, de ce pula mea fac unii copii dacă nu au răbdare și dacă nu au grijă de ei? Apoi la bătrânețe se duc la Acces Direct și se plâng că au primit trei ștachete în incisiv. Copilăria nu e ceva ce poți uita, iar dacă copilul a petrecut-o în pumni și picioare, s-ar putea să aplice și el aceeași metodă.

Stând la coadă pentru a plăti niște taxe pe care statul mă obligă să le onorez, un bătrânel face gura mare pe motiv că tinerii pleacă în afară. De ce nu rămân în țară? De ce nu încearcă să facă ceva aici? Unde e patriotismul? Atâta gură fac bâtrănii pe motiv că tinerii își iau tălpășița și pleacă în afară, ceea ce mi se pare normal. Adică de ce să stai în țară din moment ce ea nu îți oferă un trai decent, zic și eu.

Patriotismul pentru mine nu există și nu va exista. Majoritatea românilor sunt patrioți când joacă naționala de fotbal sau de 1 Decembrie, că în rest pula. Cu ce să-mi laud țara? Avem o grămadă de șomeri, fabricile și uzinele s-au dus pe pulă, guvernul fură și tot fură, mă mir că mai au ce, iar alocațiile și pensiile sunt de toată jena. (mai mult…)

Atunci când ești doborât, te aștepți ca părinții tăi să te ridice, să te susțină și să te aducă pe linia de plutire. La mine este cu totul invers. Multe momente au trecut pe lângă mine în care susținerea am primit-o de la băieții din cartier, iar părinții m-au ignorat. Multe momente în care am primit ură, în loc de bucurie și indiferență, în loc de susținere.În prima sesiune pentru examenul de Bacalaureat am picat, mă așteptam la o oarecare susținere, tot ce am primit în schimb a fost: (mai mult…)