A venit vremea aia când trebuie să scurtăm plimbările şi să avem mereu o umbrelă la purtător. Adio sandale, bine aţi venit pantofiori şi cizmuliţe. Eşarfele se pun din nou la gât şi nasul se răceşte pe zi ce trece. Pe lângă toate schimbările de ordin fizic apar şi cele de ordin emoţional.
În ton cu depresia de toamnă iată câteva filme cu finaluri triste.
Sweet November (2001)
Charlize Theron şi Keanu Reeves m-au determinat să văd filmul ăsta de vreo trei ori. Şi de trei ori să bocesc cu sughiţuri. Povestea este una simplă: el un om prea ocupat cu munca o întâlneşte pe ea, femeia care-l face să iubească. Numai că ea nu mai are timp să rămână să se bucure pentru că trebuie să urmeze alt drum. Care? Nici nu mai contează, oricum o să te frângă până ajungi în punctul ăsta.
Remember Me (2010)
Filmul ăsta nu m-a convins mai deloc. Mi-a plăcut finalul care este oarecum neaşteptat, deşi bântuie o stare ciudată în film. Povestea de dragoste se desfăşoară între doi tineri destul de traumatizaţi. Totul e minunat până într-o zi când Ally află că marea ei iubire este bazată pe o minciună. Robert Pattison n-a excelat cu rolul. Este un film uşurel, bun pentru o seară light.
Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004)
Jim Carrey face un rol extrordinar alături de Kate Winslet. O poveste de dragoste autentică şi plină de profunzime. Un cuplu de tineri decide să-şi şteargă memoria. Pe toată durata procesului revin amintirile de la început şi astfel aflăm şi povestea lor şi ce i-a determinat să aleagă o măsură aşa drastică. Drama începe când cei doi realizează că vor să renunţe la ştergere şi nu pot.
A walk to remember (2002)
Varianta adolescentină a filmului “Sweet november” care se trage din “A love story” şi tot aşa. Filmul este drăguţ cu Mandy Moore în rolul principal care oferă o sensibilitate aparte. A fost apreciat la vremea lui şi cred că încă mai poate să emoţioneze.
Closer (2004)
“Hello stranger” şi Damien Rice cu “The blowers daughter” mi-au rămas întipărite în creier. Povestea a patru oameni, două cupluri şi ce se petrece când dragoste se complică şi schimbă partenerii. Distribuţie de excepţie. Filmul nu este creat să te facă să plângi în pumn, ci să reflectezi asupra iubirii.
Titanic (1997)
Acum 13 ani James Cameron a atins apogeul emoţiilor când a decis să-l ucidă pe Leo aka Jack Dawson. Nu vă spun de câte ori am văzut filmul că veţi râde de mine. Nu asta contează, ci faptul că este un film emoţionant care atinge toate inimile. Clasica poveste fata bogată — băiatul sărac şi drama scufundării Titanicului s-au îmbinat perfect şi l-au făcut unul dintre cele mai bune filme cu final trist.