Ramanand intr-o nota putin trista,luat de valul ultimului post si de o “promisiune” facuta intr-un raspuns ce l-am dat unui comentariu, vin azi nu cu o situatie ipotetica,din nefericire.
Cam prin iarna anului trecut,pe cand mai stateam si pe acasa, venit nu mai stiu de unde, parchez si-l vad pe fi-miu cum se juca cu un alt baiat prin fata blocului.

Mi s-a parut a fi cam prea frig totusi si mai si batea un spurcat de vant de te cam taia pe fata in plus aveam eu parare ca erau amandoi nitelusi cam uzi si la cum le tremurau glascioarele cand “discutau” pareau a fi si inghetati tun. Si ce zic :” hai tata,i-ati prietenul si veniti sa va mai jucati si in casa,va mai incalziti putin dupa care iesiti iar(mai min si eu din cand in cand,odata bagat in casa neam daca mai iesea 🙂 )…” zis si facut isi ia amicul si urca impreuna cu mine… nu venea pe la noi zilnic insa nici foarte rar nu as putea spune.

Odata ajunsi pune a mea sotie mana pe telefon o suna pe mama respectivului copil s-o anunte ca a venit la noi sa nu stea femeia sa-l caute ca disperata… in timp ce ea vorbea ai mici se “desfofoleau” cu stangacie…da-i cu fesu’ jos, da-i cu gheata, da-I cu hainutele,fularul si manusile si dupa cum bine banuiam erau …fleasca…unde mai pui ca transpirati amandoi de numa numa. Amu na. hai sa-l schimb p-al meu dar nici pe alalalt nu puteam sa-l las ….asa…ne apucam sa-i scimbam.

Ia nevasta-mea un tricou si un pulover d-ale lui fi-miu sa-l schimbe si pe musafir si nu-mai ce aud “ce-ai patit?” imi intorc privirea si-l vad pe cel mic vargat tot pe spate…urme nu foarte late insa destul de dese,cam c ear fi lasat un furtun mai ssubtire decat cel de la masina de spalat. Suficient de dese cat sa-l poti compara cu o zebra… copilul tace. Sotia mea insista “ce ai patit?” si copilul raspunde cu o degajare dureroasa “i-ar m-a batut tata.” .
Am simtit, in momentul acela, cum o furie aproape de necontrolat punea stapanire pe mine. Simteam cum fizic furia ma facea sa tremur si psihic imi dadea o agitatie de nedescris.

A fost momentul in care am ajuns la concluzia ca expresia “vezi negru-n fata ochilor de nervi” are intr-adevar un fundament real si as fi putut sa-i smulg beregata lui tac-su, de l-as fi avut langa mine, in acel moment fara sa ma gandesc la consecinte. Am sarit peste moment lasandu-I sa se joace si am plecat sa ma sfatuiesc cu sotia fumand cate trei tigari de-odata si injurand la fiecare alte doua cuvinte spuse…ne-a fost greu amandorura sa luam o decizie…oarecum calculata pentr-u timp de o ora.

Si sotia la un moment dat mi-a lasat cale libera in a face ce si cum gandeam eu,mai orbit de nervi mai gandidu-ma ca un lucru “ca la lege” tot nu prea util i-ar fi fost copilului de altfel bine imbracat,bine hranit,cu un program strict de scoala cu alte cuvinte material bine ingrijit. Desigur nu-i lucrul cel mai important insa in timp,intr-un centru de plasament, este unul din factorii care lipsind ii pecetluiesc soarta in a noastra tara infecta.

Ce faci intr-o situatie de acest gen? Eu stiu ce am facut nu stiu, insa, si cat de bine am facut. Stiu doar ca dupa ce am facut copilului i-a fost interzis,nu dintr-o data ci in timp, orice contact atat cu mine si sotia cat si cu o alta familie oarecum mai prietenoasa. Se joaca, in schimb, in continuare cu fiul meu fara a fi restrictionat.
Poate ca din sutele de variante pe care le-as fi avut am ales una proasta poate ca nu…nu voi afla sau poate ca timpul o va spune… Imi place sa cred ca ceea ce am mai vazut urmarind comportamentul copilului (nefiind un fin psiholog,nici macar psiholog la o adica) si incercad,atat cat se putea, sa mai aflu cate ceva prin intermediul fiului meu sunt semne…bune.