Astăzi am fost la plimbare împreună cu câțiva prieteni și au început discuțiile pe seama școlii. Mi-au cerut sfaturi pentru Bacalaureat și o părere despre sistemul din ziua de azi. În primul rând, examenul de Bacalaureat nu este atât de dificil pe cât pare a fii. Eu m-am apucat de învățat pentru Bacalaureat în clasa a XII-a semestrul al II-lea. Notele mele erau de tot căcatul, la matematică, română și biologie, mediile mele au fost puțin peste 5. Trăgeam să nu rămân corigent, deși în clasa a IX-a am rămas la matematică, iar în clasa a XII-a am rămas corigent la informatică.

Eram catalogat un elev pierdut, caz eșuat, iar interesul profesorilor era 0. La limba română nu am avut un caiet scris, iar la biologie nici atât. Eu am ajuns la concluzia că nu există elevi proști, ci doar profesori proști. Dacă un profesor dorește neapărat ca un elev să învețe ceva, ar trebui să știe ce metode să aplice. Un exemplu foarte bun este profesorul meu de chimie. Nu excelam la materia lui, dar să-mi bag pula, uneori învățam de plăcere și chiar și acum mai țin minte anumite formule, definiții sau să rezolv unele probleme. Un profesor trebuie să știe cum să creeze o atmosferă faină la oră. M-am trezit în clasa a XII-a cu trei materii principale la care sunt puțin peste nota 5 sau chiar corigent. Așa că mi-am luat comentariile la română, o carte foarte bună de biologie pentru Bacalaureat, iar la matematică m-am bazat pe ce știu, adică nimic. Așa a și fost. Am luat la toate peste nota 5, dar nu mi-a ieșit media ca să promovez. Am ales să dau la biologie, iar în toamnă am luat 7,70. Eu am luat Bacalaureatul pentru că am învățat cum am știut eu, nu cum mi-au predat profesorii.

În al doilea rând, sistemul este un eșec total. Am observat că acum totul se bazează pe examenul de Bacalaureat, doar ca să mai spălăm rușinea. Cum am spus, nu există elevi proști, ci doar profesori. Dacă îți impui un mod de predare foarte bun, relaxant și dacă creezi o atmosferă frumoasă la oră, până și un elev ca mine ar învăța ceva. Un profesor trebuie să știe să explice fiecărui elev în parte într-un mod pe care el îl percepe mai ușor. Unii sunt mai buni pe vizual, unii pe audio, iar alții pe tactil. Odată ce profesoara mea de matematică intra, nu-i mai tăcea gura toată ora. Scria la tablă și avea pretenția ca noi să înțelegem ceva. Normal, are spate. Nu pot spune că nu și-a făcut materia, dar degeaba și-a făcut ea materia dacă habar nu are să explice ce predă.

După ce am luat examenul, dirigintele meu mi-a spus că am dat șpagă, că altfel nu aveam cum să-l iau. Tot el mi-a corectat lucrarea de licență foarte prost. Eu i-am făcut lucrarea unei eleve fix ca a mea, ba mai mult, i-am greșit unele exerciții doar că să nu fie totul egal. După ce a corectat lucrarea dirigintele meu inteligent, am aflat că colega mea a luat 85 de puncte, iar eu un căcat de 66. Tataie, cum morții mă-tii ai ajuns la concluzia? Eleva care se dă pe lângă profesori primește deseori note mari chiar și când nu știe, iar eu, trăgeam să scot nota 5 și mă asculta la sânge. Ba mai mult, eu cu colegul meu chiuleam împreună, pana mea, ne înțelegem. Dacă el lua 5, luam și eu, și invers.

Profesoara de română: -Vasilane, îți dau 5, dar îi dau tot un 5 și lu prietenu tău, ca să nu se supere!

Aceasta este o parte din învățământul din ziua de azi. Profesorii sunt atrași mai mult de partea financiară și de cadouri. Din moment ce partea financiară nu-i motivează, ori nu-și mai dau interesul, ori te cheamă pe la pregătire. Draga mea profesoară de geografie, venea la ore, deschidea catalogul, își punea căștile în urechi și ne spunea:

-Gălăgia! Nu-mi stricați audiția!

Cam așa arată învățământul din ziua de azi. Total dezinteresat. Într-adevăr, și elevii sunt de vină, dar să fim serioși. Cum caietul este oglinda elevului, așa și elevul este oglinda profesorului