Nu, nu e un om nou. Sunt tot eu, cea veche, vorba lui Cosbuc. Dar mi-a mai fulgerat o idee prin cap.

Pornind de la teoria ca sunt un om profund netalentat la sport si totusi am invatat sa fac destul de bine un sport, urmatoarea iluminare va fi in domeniul muzical.

Succesul meu in invatarea tardiva a scrimei consta in faptul ca sunt un elev extrem de silitor. Ma gandesc ca ar trebui sa functioneze si in plan muzical. Experimentul merita atentie, oricum.

Cum de voce nu se pune problema, o sa ma duc sa invat un instrument. Scopul: sa ajung sa cant corect, pentru ca despre virtuozitate nu poate fi vorba.

Eu m-am gandit la instrumentul la care as dori sa invat sa cant. Ar fi ceva din gama instrumentelor de suflat. Dar mai astept idei.

Si apoi invatam toti sa zdranganim la cate ceva. Si mai apoi ne facem orchestra de Dixie si ridicam salile in picioare.

Si da, am fost la Pink Martini, probabil de aici vine aceasta combinatie de nastrusnicii!