Într-un moment de inconștiență mă apuc să vizionez filmul Ho Ho Ho 2 O Loterie de Familie. Sincer să fiu, primul film din seria Ho Ho Ho mi-a plăcut. Actori decenți, poveste interesantă, iar cadrele sunt foarte frumoase. Poate asta m-a făcut să vizionez și cel de-al doilea film din serie. Îmi fac o cafea, o pungă de popcorn și rulez filmul.

Primele secvențe mi-au dat dureri de cap. Vocea pițigăiată și limbajul de moldoveancă al Andreei Marin  (moldoveancă) îmi cam perturbă neuronii, ăia pe care-i mai am. Ea devine un Chuck Norris, cum fac copiii o mișcare, pac e și ea acolo. Îmi place faptul că regizorul scoate în evidență mentalitatea copiilor și, în general, a oamenilor din ziua de azi: glume răutăcioase, bătăi, taxe de protecție, materialismul, înșelătoria, goana după bani, ș.a.m.d.

Replicile nu-mi transmit nici un mesaj, iar erorile regizorale sunt peste tot. După ce fetița scapă de Andreea Marin, locul lui Chuck Norris este luat de Dragoş Bucur. Bă, cum pula mea se face că mereu, dar mereu se află el acolo. O fugăresc oamenii pe stradă, coboară pe niște scări, pac! Jos e Dragoș Bucur! Fuge dintr-o casă, pac! Dragoș Bucur e afară!

Anca Ţurcaşiu, care vorba aia, are anii în spate de actorie, joacă ca pula. După un apel telefonic, face trecerea dintr-o femeie bogată care își iubește fetița, într-un traficant de carne vie prin niște replici de căcatul. Imediat după ce Anca Țurcașiu îi spune fetiței că va merge cu ea într-o călătorie, pac! Apare Dragoș Bucur cu o flotă de polițiști care nu știu că ar trebui să pună cătușe unui infractor, nu să-i aranjeze covorul roșu. Regizorul are o imaginație foarte limitată și duce unele secvențe până în penibil. Aș dori să aflu ce a dorit el de la secvența cu Anca Țurcașiu. Charlie Chaplin a turnat o secvență banală de 342 de ori, în cazul nostru, e ceva de genul:

Anca Țurcașiu: -Uite ce e, Ema, eu trebuie să plec într-o călătorie de afaceri câteva zile!

Fetița: -Dar nu pot, am ceva important să-ți spun!

Anca Țurcașiu: -Nu vreau să-mi spui nimic! E foarte clar, trebuie să-nțelegi, din momentul acesta gata, vi cu mine!

Fetița: -Dar

Anca Țurcașiu: -Nici un dar! Sa-nțeles?

Jesús del Cerro: Tăiați! E bine! Bag pula! Pauză de masă! 

Totuși, din tot filmul ăsta am apreciat cum joacă Gheorghe Vișu, el fiind un tată lăsat la azil care încearcă să-și combine băiatul detectiv cu Dana Rogoz. Îmi place scena în care el trișează, dar desigur, nu trece nimic de Dragoș Bucur. El este înstare să-i spună în ce secundă s-a gândit să trișeze, ce parte a creierului a acționat prima dată, iar dacă Ana are două mere și îi dă unul lui Andrei, Dragoș Bucur știe care-i circumferința soarelui în raport cu greutatea. La final se numără invers până la Crăciun de parcă ar fi Revelion, iar ceasul, incredibil, nu a bătut niciodată.

Cinemagia îi acorda nota 7.5 din 143 de voturi, după părerea mea, filmul rămâne corigent. O distribuție foarte activă în domeniu și totuși, unii spun replicile ca pe niște poezi, nu trasmit nici o emoție, iar cadrele nu mi-au plăcut deloc.