Fără categorie

Lungimea de undă în cuplu

Vor­beam zilele tre­cute cu niște pri­etene despre relațiile de cuplu și despre teama de sin­gură­tate. Știi, atunci când stai cu oricine, indifer­ent de com­pro­mis, numai pen­tru a nu bănănăi sin­gur prin viață. Și de aici o întreagă polologhie despre cum și în ce fel oamenii conviețuiesc împreună.

Ma gân­deam amuzată la acest para­dox: când ești într-o relație care nu prea funcționează, vrei să fii sin­gură, când ești sin­gură vrei să fii într-o relație și toate astea pen­tru că mintea/imaginația îți joacă feste. Adică, îti imag­inezi că invers de cum ești ți-ar fi mai bine, dacă ai fi sin­gură te-ai dis­tra în vreun club și ai agăța un super tip și dacă ai fi în relație, partenerul tău de vis ți-ar îndeplini și cele mai ascunse gân­duri. Real­i­tatea este cu totul alta sau măcar în mare parte diferită.

Și aici intrăm în discuția pe care titlul o sug­erează. Se întâm­plă foarte rar ca doi oameni să fie pe aceeași lungime de undă, adică amân­doi să vrea să se plimbe iarna prin zăpadă la minus cinșpe grade. Cu sig­u­ranță unul din cei doi va vrea să petreacă la căl­dură în casă. Și atunci? Dacă ieșiți în zăpadă sau dacă stați în casă, inter­vine frus­trarea. Pen­tru că faci un lucru pe care nu-l vrei.

Păr­erea mea este să nu faci un com­pro­mis pen­tru cel de lângă tine și apoi să aștepți recunoștința lui. Din start pornești greșit. Fă ceea ce simți, dar nu gândi ego­ist, ci caută soluția de mijloc. Niște bătaie în zăpadă și apoi la căldurică.

De obi­cei ne facem sce­narii, nu? Care înseamnă automat așteptări. Care înseamnă automat frus­trări. De aceea e bine să ne rupem de vraja mării și să privim obiec­tiv situația. E greu să fii pe aceeași lungime de undă cu iubitul tău, dar iubirea nu e ca în filme, ci e aici pe pământ. Nu te oprește nimeni să n-o trans­formi în ceva magic, dar pre­supune impli­carea celor doi, imaginație și multă răbdare.

Nu există cupluri care se înțeleg per­fect. Oamenii au discuții în con­tra­dic­to­riu, cer­turi, nevoi, păreri, momente bune și proaste. Ființe com­plexe, nu? Dar există cupluri care înțeleg că toate trec și că momentele de cumpănă apar în viețile oricui, iar ele sunt pietre de temelii pen­tru o relație statornică.

Așa că, data viitoare când te bosum­fli că iubitul nu a avut chef să meargă cu tine la film, gândește-te de câte ori nu ai avut tu chef să faci ceva cu el. Și ieși din sce­nar­iul în care dacă erai cu altcineva totul ar fi min­unat, e doar o min­ci­ună. Lungim­ile de undă sunt rel­a­tive, dar se sta­bilesc indi­vid­ual și apoi se aplică în doi. Să sperăm că există un tim­ing bun.