Cred ca am luat-o razna cu Grey’s Anatomy. Cred ca in capul meu ma consider doctor sau ceva asemanator, pentru ca azi am intrebat un echipaj SMURD daca are cumva nevoie de ajutor. Din partea mea. Oare sa ce? Sa scriu o carte despre SMURD? Sunt obosita, am dormit 4 ore.
***
Acum o sa va povestesc cum am vrut sa-l injunghii pe taica-meu, cand eram mai mica. Pentru ca are tot radacini medicale.
Eram in vacanta dintr-a noua spre a zecea. Toti turbatii se pregateau sa se care intr-o tabara la Costinesti, numai eu facusem o frumusete de infectie la degetul mic de la mana stanga. Din cauza rosului de unghii, boala grea pe care am dus-o pana acum vreo 4 ani, cand m-a vindecat Gabi. Eu rosesem unghia, infectia imi rodea degetul. In doua zile se facuse cat un butuc mai mic si tot crestea. Ma tavaleam de durere, dar il ascundeam de ochii alor mei, caci mersul la spital, atunci ca si acum, nu imi provoca decat panica. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, taica-meu m-a ginit ca ma intortocheam de durere. Cand a vazut ca aveam un deget de dimensiunile unui copacel ce de-abia asteapta sa fie plantat, s-a luat cu mainile de cap. “Hai la spital”. “NU”. Si m-am baricadat la mine in camera.
Unde aveam cutitul asta…
Vai, ce cutit! Cutit de vanatoare, atat de ascutit si de taios ca te ranea numai daca il priveai. Era stralucitor-stralucitor, avea o lama de vreo 12 centimetri (acum poate gresesc, femeile habar nu au cat e un centimetru). Maner rosu cu niste incrustatii de fildes si cu o dunga subtire de metal. Si o teaca… Vai, ce teaca! De piele intoarsa, facuta special sa fie agatata pe centura. Cutitul asta era comoara mea cea mai de pret.
Asa ca am luat comoara in mana si am inceput sa urlu de nebuna ca daca pune mana cineva pe mine sa ma duca la spital, il voi strapunge. Urlam in bunul stil isteric consacrat, cu geamul larg deschis, ca o victima ce ma gaseam. Si impungeam asa cu cutitul in aer, eram amenintatoare.
Si unde nu a pus taica-meu mana pe mine, cu cutitul meu de vanat ursi cu tot, si unde nu m-a incins cu doua palme peste ochi de am vazut stele verzi. Si mi-a luat arma si m-a dus la spital unde m-a operat un nene doctor care intre timp s-a sinucis. Infectia ajunsese atat de adanc incat imi vedeam osul.
Am supravietuit.
Cutitul in schimb nu. Nu l-am mai vazut niciodata din ziua aceea.
***
Olga a luat-o si ea razna. Am lasat-o azi-noapte la cineva, linistita, crezand ca e vorba tot de copilul meu dragut care doarme noaptea si dimineata se trezeste la 10. Am gasit un monstrulet care s-a sculat la 2 noaptea sa se joace, iar la 6 s-a gandit ea sa se trezeasca definitiv. Constat ca treaba cu dormitul in camera ei e la fel de nasol pe cat pare de ok. S-a obisnuit atat de mult acolo incat nu mai doarme in alta parte.