Totul a luat amploare săptămâna asta când parcă toată lumea a luat-o razna. Băiatul unei colege se însoară, altă colegă se vrea “bunică “, încep să mă gândesc la bebeluşi şi uite că trebuie să mă şi duc la băieţelul unei bune prietene, Pili. Am început să fur cărticele în care se scrie despre “psihologia copilului mic”, nu incredibil dar surprinzător…să o şi citesc .

Toată lumea a luat febra copiilor, dacă e unul se mai face unul, dacă nu ai, începi să te pregăteşti, dacă nu te pregăteşti măcar te căsătoreşti…iar gândul zboară faaaar away. Oricum ideea şi acțiunea de concepere e frumoasă, începi să te gândeşti după ce afli că eşti însărcinată la seară/ziua când a fost conceput, începi să te pregăteşti şi să devii atentă cu tine şi mai ales, ce e cel mai frumos, să-l vezi pe EL disperat să te facă fericită.

Ce ştiu despre bebe? Păi… că percepe sunete şi zgomote din perioadă intrauterină, are reacţii diferenţiate de plăcere şi disconfort şi că rămân amintiri din aceeaşi perioadă, că recunoaşte vocea mamei imediat după ce s-a născut, iar suptul pentru sugari este activitatea relaxantă şi liniştitoare. De cum apare pe lume, bebele îşi anunţă venirea cu un ţipăt, îşi cunoaşte mama şi prin intermediul ei cunoaşte lumea. Mama îi asigură primele legături umane, iar experienţa cu aceasta îi va influenţa modul de a-i privi pe ceilalţi .

Concluzionând, nu ai nevoie de studii pentru a fi femeie, mamă. Să crești un copil este greu și e interesant cum suporți durerea bucurându-te de fiecare dată când simți ceva din tine, este greu când naști, când uitându-te la el câ plânge și nu știi ce vrea, ce-l doare sau ce are. Este frumos, greu, interesant, ludic, impresionant, satisfăcător…

Împreună cu Carmen am scris pentru Pili, mămică de câteva zile.