Ei doamnelor si domnilor venit-a si timpul in care sa iau si eu o pauza. Va rog sa nu plangeti, sa nu disperati intrucat pauza nu va fi foarte lunga ci numai de doua saptamani si ceva fix incepand fix de maine ca azi am baut mai multa cafea decat de obicei si-mi fuge neuronul nervos prin cutiuta batand cu lingurita-n conducte si tipand “mai da-mi si fara cofeina ca m-ai nenorocit!!!!!”.

Da ! stiu ca va va fi greu, stiu ca blogosfera in general nu va mai fi lafel,stiu ca nu va fi zi care sa treaca fara ca voi sa-mi simtiti lipsa insa speranta nu trebuie sa dispara : MA VOI INTOARCE! La fel de superficial, daca nu mai superficial ca niciodata, cu acelasi umor de proasta calitate si aceleasi idei putine si fixe, poate mai putine insa ,cu siguranta, mai fixe decat au fost pana acum. Nu! nu plangeti! Nu va simtiti parasiti nu spuneti “adio” ci numai “la revedere!” .

Parca va si vad cum ati scos batistutele si cu gesturi ample le fluturati catre monitoare in semn de “la revedere” in timp ce o lacrima se-nfiripa in coltul ochiului nerabdatoare sa va umezeasca obrazul. Va va fi greu fara mine,stiu,dar nu imposibil! Simt ca simtiti ca va doare, stiu ca tristetea va acopera sufletul precum norii grei cerul inaintea unei ploi de vara. Nu vreau sa va intrebati : “si eu? Cu mine cum ramane? Eu ce ma fac? De ce si cui ma lasi?” nu! chiar nu-I cazul, am sa vin inapoi.

Daca ai avut rabdarea necesara sa citesti tot ce-am scris mai sus fara sa-ti spargi monitorul este clar ca nu te poate enerva nimic.
Aveti grija de voi ca de mine nu aveti cum si chiar de a-ti avea dupa maxim o ora m-ati lasa dracu’. Beleaua este ca nici el nu m-ar tine prea mult,dracu’ si anume.