In fata unor lucruri chiar nu sti cum sa reactionezi..niste adevaruri pe care le.ai negat,si ce care inevitabil te lovesc.
sa descriu cum a fost? Cam greu dar incerc: e ca si cum te teleportezi doar privind in ochii cuiva in trecut. Numai ca nu pare real,trecutul pare o gluma proasta. Si totul se dizolva in jur si ramai tu si buzele celuilalt care iti servesc otrava. Simti cum o mana iti strapunge pieptul si.ti apuca inima impiedicand.o sa bata, apoi ii da drumul si o ia razna,si in 10 secunde deja ai obosit.

Si te simti epuizat si vrei sa pleci sa mori undeva singur ca un caine batran si bolnav. Apoi iti revi si lumea se retransforma in normal, si realizezi ca doar trecutul din tine sufera, pentru ca in prezent inima ta e de piatra. Dar totusi simti o presiune in frunte, adanc, si nu o poti justifica. Apoi ajungi acasa,in patul tau,uitandu.te la televizor, si izbucnesti in plans fara motiv. Sau pe motivul ca inima ta de piatra,tocmai s.a sfaramat…