Experiente

Societatea În Care Trăiesc

În această dimineață am ieșit puțin la plimbare. Fac o plimbare de vreo 50 de minute, până și muzica pe care o ador, în acel moment, mă plictisea. În drum spre casă îmi mențin distanța față de un grup de băieți. Din față vină o profesoară. Imediat ce profesoara a depășit grupul de băieți, aceștia au început să strige:

– “Huuaaa! Lulu să-ți dăm la muie!”

Profesoara respectivă se întoarce, aruncă o privire mai timidă și pleacă. Îmi trag puțin răsuflarea pe o bancă din fața casei. Imediat după ce m-am așezat, vine lângă mine o babă, mai pe la 60-70 de ani. După câteva minute coboară fiul ei.

– “Vino odată și fă-mi și mie de mâncare că plec la servici. Ce pula mea, trebuie să zbier la tine? Mișcă-te!”

Cam asta e societatea în care trăiesc eu. Toți cocalarii parcă s-au strâns aici, în Drobeta Turnu Severin. Un oraș plin cu oameni de căcat, ratați, “afaceriști”, ciorditori și ipocriți. Vecinu’ meu se crede mare afacerist. Cum pula mea să te crezi un mare afacerist când tu ai la activ o facultate la “Șprițu Harem” și un magazin second-hand? Se laudă că vrea să-și cumpere iPhone5, dar pică gardu’ din fața casei.

Oriunde te-ai duce în acest oraș împuțit, se ascultă manele. Drobeta Turnu Severin este orașul cu cei mai mulți șomeri din țară, dar odată ce se deschide un magazin, e puhoi de lume. Nimeni nu se plânge că moare de foame, în cel mai rău caz, oamenii se plâng că nu și-au luat Samsung S4 mini.
Bișnițarii își fac de cap prin vamă iar “șmecherii” sunt capabili să vândă un teren și de 3-4 ori deoarece nimeni nu-i oprește. Stăm la Dunăre, dar plătim o grămadă de bani la apă, avem hidrocentrală, dar plătim la curent mai mult ca o capitală.

Societatea mă consideră un antisocial deoarece nu sunt ca ei, dar tot societatea poate să mă sugă pentru că nu-mi pasă!