Da, merg foarte mult cu taxiul. Nu, nu neaparat pentru ca sunt comoda si gravida, ci pentru ca asa m-am obisnuit de vreo sapte ani incoace. Cand vreau sa ma rasfat, ma urc in taxi. Cand vreau sa par cool, merg pe jos. E un stil de viata. Nu mi-as cumpara masina nici pe gratis (sau poate atunci, daca are marca si culoarea care-mi convin mie). Urasc condusul, mi se pare pierdere de vreme in Bucuresti. As fi in stare sa las masina in voia Domnului in mijlocul intersectiei si sa ma duc pe drumul meu nemotorizat.

Din cauza faptului ca ma dau mereu cu taxiul, nu mai simt nicio placere in a dialoga cu taximetristii. Pe nicio tema. Vremea probabila, basescu, steaua-dinamo-rapid. Toti sunt niste academicieni fara noroc, in opinia lor, deci nu are rost sa incerc sa ma ridic la nivelul lor, pentru ca as esua lamentabil. Asa, mai bine privesc pe geam, de obicei, si vorbesc la telefon.

In ultimele sapte zile am dat de doi taximetristi total oligopati.

Unul a reusit sa ma treaca cu suta la ora peste opritoarele de viteza (opritoare, retineti!) care au impanzit orasul. Asta in ciuda faptului ca nici eu si, probabil, nici el nu am vazut o gravida mai gravida ca mine. Mi-a zgaltait produsul unic de conceptie de l-a dat cu mucii de totii peretii. Apoi, ajunsi pe strada la mine la 12 noaptea, i-a zis nonsalant lui J ca nu are rest la 50 roni. Dar stiti, tonul acela, jumatate nestiutor, jumatate jignit: “A, nu am rest la asa ceva!” Adica, genul “e afacerea mea si vrei sa am si marunt?” Adica, genul “e painea mea la mijloc si tu, cacatule de client, vii cu bani neschimbati?” Ne-a carat la un chiosc non-stop, la doua strazi distanta de blocul nostru, timp in care a pornit din nou aparatul.

In acest timp, mie imi crestea nivelul, din toate punctele de vedere.

Am coborat, ca altfel imi scapa dreapta. J era neobisnuit de calm, astfel incat am crezut ca eu sunt nebuna (ceea ce sunt!) si ca omul nu a gresit cu nimic. Am zis, controlandu-ma: “Eu pe asta il reclam”. J reacts: “reclama-l tu, ca daca nu, il reclam eu”.

Asa ca l-am reclamat. Am vorbit si eu (mai civilizat), a vorbit si J (mai rough hardcore). Li s-a rupt lor piesa de la Maybachul lui Gigi ca l-am reclamat io pe nea taximetrist 45 de la As. Am insistat pe faptul ca nu e obligatia mea, ca platitor, sa am schimbat. Dar bacsis tot i-am lasat, dovada ca suntem un cuplu de bovine sinistre.

Azi, cand ma intorceam de la spitalul de bovine gestante, am dat de un nene, cu vata in urechi (apropo, data viitoare imi bag si io pufuleti in dinti si floricele in nas) care de la Polizu pana in Tei a incercat sa ma converteasca la nu stiu ce religie se converise si el acum cativa ani. M-a obligat sa ascult Radio Credinta Vesela sau asa ceva (94,ceva, daca va pasioneaza) unde se vorbea despre familie, rostind, dupa fiecare femela intervievata: “Asta e crestina, bravo ei!” Aleluia, miruieste-ne pe noi! La final, cand i-am dat banii, mi-a dat o carticica de 5 centrimetri pe 7. “Daca o cititi pe asta, nimic nu va mai trebuie”. Eu voiam sa ma apuc de ceva Rushdie sau ceva restante vechi din colectia Cotidianul, dar am renuntat.

Pe asta il chema Iosif. Daca vreti sa treceti la religia lui sau sa-l agatati sau sa va plimbe cu taxiul, ma contactati in privat si va dau numarul sau de telefon.

Pace cu tine, cetitorule!