Prietenii mei ştiu că mie mi-e frică de apă. De apă multă şi nu de apa din cadă! Aşa că nici să nu vă gândiţi să faceţi vreo glumă pe tema asta. Tocmai din cauza asta eu nu ştiu să înot şi nici nu am de gând să învăţ vreodată.

Ei bine, acum realizez că mi-e frică şi de apa din calorifere. Cred că v-aţi prins despre ce e vorba. În fiecare an când se anunţă că se vor face probe la instalaţia de încălzire, eu stau cu ochii pe calorifere ca pe o bombă. Mi-e frică să nu tâşneacă din toate părţile.

În dimineaţa asta am auzit cum târâie apa în calorifer. Ce am făcut eu? m-am ridicat brusc din pat şi am controlat toate caloriferele din casă sperând ca din niciunul să nu picure. Eh, speranţele mi-au fost spulberate când din cel din bucătărie ţârâia apă. Nu multă. Cât să am eu ce şterge şi să nu mă pot băga în pat. În momentul ăsta am tot felul de scenarii în cap, că deh, sunt bună la aşa ceva. Îmi imaginez că vin acasă şi găsesc apă pe jos, că o să bubuie şi eu nu voi putea opri apa, o să mă simt ca în clipul ăsta.

Deşi îmi dau seama că aşa ceva nu se va întâmpla, şi că eu sunt paranoică acum, teama de apă există şi nu cred că voi scăpa prea curând de ea. Între timp sper să rezolv problema cu caloriferul din bucătărie şi să dorm liniştită.