Am o slăbiciune pentru ceasurile de mână. Chiar dacă am ceasul la telefon și telefonul îl am în permanență la mine, nu pot să stau fără ceas la mână. Îl port la mâna stângă și nu mă pot lipsi de el .

Primul meu ceas l-am primit în clasa I, era cadou de la ai mei pentru că luasem premiul I. Erau un ceas mic pe care l-am purtat până la terminarea liceului. Avea valoare sentimentală! Când l-a văzut proful meu de sport din liceu s-a mirat că m-a ținut atâția ani, îmi spunea că el nu a avut niciodată un ceas care să reziste atât de mult.

De vreo 4 ani am trecut pe un ceas mare cu curea galbenă. Îmi place de mor și nu pot să mă lipsesc de el. Dacă uit de el, ceea ce se întâmplă foarte rar, simt că ceva îmi lipsește. Mi-e drag, e primit de la mama, care l-a cumpărat din Grecia într-un concediu. De când l-am văzut m-am îndrăgostit de el. Cine l-a văzut mi-a spus că e superb. Sper să nu pățească nimic, pentru că nu știu dacă voi mai găsi unul așa fain!

Am găit însă câteva ceasuri foarte drăguțe și nu mi-ar strica încă unul