Fără categorie

Vacanţa mare

Când munceşti mult, ai nevoie şi de un concediu ca apoi să poţi da randament, nu-i aşa? Cam asta am făcut noi săptămâna trecută, am plecat la plimbare. Si nu pe meleaguri străine, cum am tot obişnuit în ultimii doi ani, ci pe aici, mai aproape de casă. Pe la munte, că de mare suntem sătui.

Cazare era asigurată, ştiam asta cu o săptămână înainte să plecăm, era frumos, avea colac pentru WC cu floricele, deci era ok. Plecăm cu noaptea în cap şi ajungem la Bran, la doamna cu pricina. Noi frumoşi, zâmbitori, cu oboseala de pe drum, dar cu bun simţ la îndemână, vedem camerele, ne place, nu e colacul cu floricele niciunde, dar nu-i bai, merge şi aşa…

Doamna ne observă mai în floarea vârstei şi paaaaaaaac… ne trânteşte următoarele:

“Sper că nu aveţi de gând să faceţi petreceri, să daţi muzica tare, să faceţi gălăgie, că ştiţi… am o cameră ocupată cu nişte turişti care au venit la odihnă şi … nu vreau să fie deranjaţi. ”

“Say what?!?!?!?!?”

Având în vedere că eram 10 persoane, nici unul peste 30 de ani… i s-a explicat doamnei că nu suntem acolo să distrugem sau să deranjăm, dar nici să dormim de la ora 9 precum găinile sau oamenii cu mai multă experienţă de viaţă decât noi. Mă rog, tipa nu a înţeles ce i-am explicat noi, noi am înţeles că nu ne dorea să fim clienţii ei şi ne-am văzut de drum. Nu pot şti ce experienţe a avut cu alţii înaintea noastră de s-a simţit în pericol cu noi. Deci nu o judecăm…