Stau intr-un bloc cu lume proasta. V-as da si adresa, sa veniti sa ne sprijiniti intr-un mars spontan 😀 . Dar nu vi-o dau, ca poate vreunul dintre voi pleaca si cu televizorul. Sau cu frigiderul. Ca e nou. Zanussi. Oferta. Ca alalalt se stricase. La propriu. Si la figurat. Asa, acum ca v-am si jignit si sunt sigura ca v-am captat atentia, sa vorbim despre vecini.

Ai mei sunt oligopati.

As putea incheia aici. I rest my case. Dar povestea merge mai departe, mult mai departe, cum ar spune Tudor Chirila intr-o cariera a lui din trecut.

Ni s-a stricat, dupa cum bine stiti dintr-un post anterior, interfonul. Apoi J a spart usa ca sa putem totusi sa intram la noi in casa. Desi asta se intampla acum n luni, nu s-a invrednicit nimeni sa repare paguba. Pana ieri, cand un nene ciufut si pe care jur ca o sa-l plesnesc intr-o zi cu caruciorul cu copil cu tot in el a carpit interfonul asa incat sa se deschida doar cu cartela.

Noi nu avem cartele. Noi avem doar cheie. Tot ieri a aparut o hartie pe usa care ne indemna pe toti tampitii fara de cartela sa luam din acestea de la casierie. S-a dus J. Nu aveau cartele. Urmuz si Tristan Tzara, pun pariu ca muriti de ciuda ca nu stati pe Teiul Doamnei!

La coada la casierie (unde l-au pacalit pe J sa plateasca si intretinerea 😀 ) am aflat cu stupoare ca eu si cu maica-mea, care nici macar nu locuieste cu noi (asta ar mai lipsi, ar fi gheatza pe pereti la noi in apartament, ca sa ajungem la vorba italieneasca “When Hell freezes over”) suntem cele mai nenorocite fiinte de pe aceasta scara B, cea mai debusolata scara B dintre toate scarile B ale pamantului. Cica s-a plans o cucoana (am observat eu ca acest cuvant, “cucoana”, e de rau) ca io si cu mama hranim pisoii din luminator, ceea ce alimenteaza PIB-ul de purici din subsolul blocului. Cica respectiva, manata de un simt civic admirabil, ne-a atras atentia in nenumarate randuri. Ceea ce eu nu-mi amintesc. J, spasit, si-a recunoscut vina: “Nu, doamna, eu ii hranesc pe pisoi”.

Fiind un taranoi cand nu e cazul si un timid cand iar nu e cazul, J nu le-a spus vecinilor ca pisoii din luminator sunt cea mai cuuuuute dintre probleme. Pe cacatii de vecini ii deranjeaza doi pisoi. Pe mine, de pilda, la luminatorul acesta ma deranjeaza mai mult ca e plin de tampoane folosite, cartofi stricati si aruncati de la etaj, sticle de toate formele si dimensiunile si multe, multe altele care ar trebui sa-si doarma somnul etern la ghena, nu in curtea interioara.

“Da”, o sa-mi raspunda vreo vecina suparata pe viata, “dar cu gunoiul ne-am invatat. Acu’ vrei sa facem si purici?”