M-am decis să fac o plimbare ca să mai oxigenez creierul. Vremea fiind superbă, m-am decis să mă plimb prin port. Mă așez pe o bancă și am început să caut rezolvări pentru problemele mele. După câteva minute, aud o femeie cum își ceartă copilul, nu numai atât, îi pleznește câteva palme, iar copilul cade pe spate. Am rămas pur și simplu fără cuvinte. Cum o mamă își poate bate copilul în asemenea hal? Și mai important, de ce gardianul pulii nu a intervenit? Văzând că femeia aceea chiar nu încetează, mă duc lângă ea și îi zic:

Eu: -Eu zic să încetați!
Ea: -Ce te bagi tu? Care-i problema ta? E treaba mea cum îmi educ eu copilul!
Eu -De ce îl lovești? Ce îți făcu?
Ea -Nu te băga, eu l-am făcut, eu îl omor!

M-am enervat enorm, parcă am văzut-o pe mama.

Eu: -Fă! Nu ai nici un drept să-l lovești! Ia mâna în morții mă-tii de pe el!
Ea: -Vezi cum vorbești că te snopesc!
Eu: -Bă, proasto, dacă l-ai făcut tu, asta nu înseamnă că-l poți omorî! Ești retardată?

Scot telefonul din buzunar și când să apelez la 112 ( nu că m-ar fi ajutat foarte mult), tipa se calmează instantaneu. Eu nu înțeleg, de ce pula mea fac unii copii dacă nu au răbdare și dacă nu au grijă de ei? Apoi la bătrânețe se duc la Acces Direct și se plâng că au primit trei ștachete în incisiv. Copilăria nu e ceva ce poți uita, iar dacă copilul a petrecut-o în pumni și picioare, s-ar putea să aplice și el aceeași metodă.